Simplitatea zilei în care s-a născut revoluţia

S-a născut odată cu libertatea - pe 21 decembrie 1989. Atunci venea pe lume Alex Kis, născut într-un spital împânzit cu jandarmi. Din cauza spaimei și a tensiunii, plus lipsa canalelor de comunicare, tatăl lui a aflat doar a doua zi că are un băiat

Strigăt, groază, sânge, luptă, moarte, suferinţă, victorie, libertate - Revoluţia din decembrie 1989. Alex a auzit de acele vremuri din poveştile părinţilor, dar, dincolo de de toate, e mândru că numele lui aminteşte de un moment important. E unul dintre copiii libertății românilor, într-o perioadă în care prea puțini își mai aduc aminte de adevărații eroi Revoluței. Prietenii și colegii lui, cei mai mulți născuți după căderea comunismului, știu puțin sau deloc despre ce s-a întâmplat atunci. E vremea în care tot mai mulţi dintre ei visează la o viaţă mai bună în alte ţări, dar Alex vine cu un îndemn pentru a le reaminti ceea ce revoluţionarii au strigat cu atât entuziasm: n-are rost să plecăm, în definitiv noi suntem poporul. În familie sau cu prietenii e mereu la fel: “Nu deschidem subiectul ăsta aproape niciodată. Dacă se întâmplă să vorbim despre Revoluție, discuția nu durează mai mult de un minut, două. Nu mai interesează pe nimeni ce s-a întâmplat atunci”, spune el.

După 22 de ani

“Eu știu că era o zi tristă, cenușie, în comparație cu azi, în care totul e colorat, oriunde ai întoarce capul. Știu că se dăduse startul la Timișoara, era începutul sfârșitului”, povestește tânărul, student în anul patru la Drept. În urmă cu 22 de ani, mama lui era internată într-unul din spitalele Clujului, ce semăna atunci cu o fortăreață – jandarmii erau peste tot, păzind instituția. “Îmi povestește uneori că era speriată și nu mânca mai nimic, de frică să nu fie otrăvită. Spitalul era păzit de jandarmi, tata a aflat abia a doua zi, la șase dimineața, că a născut. L-a anunțat cineva că are un băiat. Erau confuzi, pe atunci nu aveau acces la telefon”, povestește Alex. Se pune, pentru o clipă, în locul studenţilor revoluţionari de atunci. Şi se întreabă dacă ar fi fost şi el acolo, în stradă, strigând cu toată puterea, chiar cu preţul vieţii, sau ar fi lăsat ca alţii să lupte şi pentru  el, ascunzându-se. “Sigur, valorile și credințele pentru care s-a ieșit atunci în stradă nu mai sunt valabile acum sau nu mai credem noi asta. Dar dacă s-ar întâmpla ceva asemănător cu situația de atunci, aș cântări foarte bine situația, aș face niște calcule înainte de a ieși în stradă”. 

Dreptate vine cu timpul 

Pe viitor, Alex îşi doreşte să devină avocat şi chiar dacă mai are mulţi ani de şcoală până să-şi vadă idealul îndeplinit, visează de pe acum la săli de judecată pline şi cazuri importante de rezolvat. Probabil ziua de 21 decembrie şi-a pus amprenta asupra spiritului său: „Vreau să fac dreptate, ăsta e şi motivul pentru care m-am înscris la Facultatea de Drept. Cel mai important, îmi place ceea ce fac. Am fost în practică în săli de judecată, iar experienţele de acolo m-au făcut să îmi doresc să fac asta în fiecare zi”, explică el. În urmă cu câţiva ani, tânărul s-a înscris în politică, tot din dorinţa de a avea un cuvânt de spus, de a pune umărul la construirea unei ţări mai bune. „La revoluţie am câştigat nişte drepturi pe care suntem datori să le respectăm. Vedem cu toţii că lucrurile nu merg înspre bine în ţara noastră. Eu vreau să ajut la construirea unei Românii mai frumoase”, mai spune băiatul. Ieri, Alex și-a sărbătorit ziua de naștere alături de părinți și rude. Spre seară, a ieșit în oraș cu prietenii, au închinat un pahar, au râs și au povestit despre viața lor de studenți. “A fost o zi caldă, chiar dacă afară-i frig”, zâmbește tânărul. 

Adina Fartușnic

foto: Servus Cluj