Cele mai indepartate insule ale Pamantului

Descoperite din greseala de exploratori, folosite ca puncte de cercetare sau scene a unor crime macabre, cele mai multe insule de mici dimensiuni ale Pamantului raman un mister. Aventurierii viseaza sa ajunga la ele, iar cei care si-au cladit o viata pe micutele intinderi de pamant isi doresc sa ramana in continuare „niste  anonimi”.

Printre cei care le-au vizitat pe majoritatea se afla Charles Veley, omul care detine recordul pentru cele mai multe tari vizitate, dar inaintea lui a fost  August Gissler, un cautator frenetic al comorilor piratilor si navigatorul Henry Waterhouse. 

Multe dintre insulele lumii nu ofera conditiile necesare vietii, fiind stancoase si lipsite de vegetatie sau „gazde” a unor vulcani inca activi, in timp ce altele adapostesc statii de cercetare sau puncte de observare. Judith Schalansky, o tanara de 30 de ani din Germania, cea care a realizat Atlasul celor mai indepartate 50 de insule a reusit sa le descrie pe toate in doar cateva cuvinte: “Paradisul e o insula, la fel si iadul”.

Rapa Iti (Oceanul Pacific – 482 de locuitori)

Cunoscuta in trecut ca insula Oparo sau simplu Rapa, bucatica de pamant de doar 40 de kilometri patrati se afla pierduta in Oceanul Pacific. Povestea din spatele micutei insule aflate la 1.180 de kilometri de Tahiti incepe intr-un micut oras aflat in regiunea Vosges unde un baiat de sase viseaza cum i se preda o limba necunoscuta. In scurt timp micutul Marc Liblin incepe sa vorbeasca fluent noua limba, dar fara sa stie de unde provine sau daca chiar exista in realitate. E un copil inteligent, insetat de cunoastere, dar destul de singur. Isi petrece tineretea printre carti, iar la 33 de ani e un om marginalizat si neinteles. Viata are sa i se schimbe in momentul in care o echipa a Universitatii Rennes se intereseaza de el si isi dedica tot timpul pentru descifrarea limbii pe care o vorbeste.

Pentru doi ani suntele ciudate pe care le scoate sunt inregistrate intr-un calculator, dar fara niciun rezultat, astfel ca cercetatorii apeleaza la ultima solutie pe care o gasesc. Marc Liblin este dus intr-un bar din Rennes si rugat sa tina un monolog in limba sa, in speranta ca alti oameni o sa il inteleaga si o sa ii „luminize” si pe ei cu privire la originea limbii. Clientii se uita nedumeriti la el, dar barmanul, un fost marinar il intrerupe si ii spune ca a mai auzit aceasta limba in casa unei femei ce fusese casatorita cu un ofiter. In momentul in care Liblin si femeia ajung fata in fata, acesta o saluta in limba cunoscuta doar de el si spre surprinderea tuturor raspunsul vine in aceiasi limba. La fel ca si intr-o poveste din cartile cu basme cei doi se casatoresc si se muta in 1983 in singurul loc de pe Pamant unde se mai vorbeste aceea limba, insula Rapa din Oceanul Pacific.

La Base sau Ams (Oceanul Indian – 25 de locuitori)

Aflata la 3.370 de kilometri de Australia insula de 58 de kilometri patrati a fost descoperita pe 18 martie 1522 de Juan Sebastian de Elcano. In iunie 1633 aceasta a fost „botezata” de Anthonie van Diemen dupa vasul cu care a ajuns pana pe tarmul ei, Nieuw-Amsterdam, iar in 1949 aici s-a construit o statie meteorologica.

Nici pana astazi nimanui nu ii este permis sa se stabileasca pe insula, asa ca pana si personalul de la statia de cercetare meteorologica se schimba constant. Unii dintre barbati stau cateva luni, dar cei mai multi petrec un an si jumatate pe insula pe care o numesc Ams sau La Base. Nimeni nu vorbeste engleza si toti isi dau buna dimineata printr-o strangere a mainii. Nu exista nicio barca. Dar unde sa plece cu ea ?  Practic, rezidentii statiei de cercetare, ce a ajuns la misiunea cu numarul 48 impart insula cu o cireada de capre domestice, mai multi tauri si focile ce „locuiesc” pe una dintre plaje.

„Seful” insulei, in acelasi timp doctor si soldat se considera fantezist si este paznicul registrului cu casatorii, nasteri si inmormantari de pe insula, practic un dosar gol. Nimeni nu s-a casatorit sau a nascut un copil pe insula. Ar fi si culmea avand in vedere ca personalul este intotdeauna format doar din barbati si femeile nu au voie sa stea mai mult de doua zile!

La implinirea unui an pe insula, fiecare barbat este examinat de un doctor venit tocmai din Franta, atat fizic cat si mental.

St George (Oceanul Pacific – 128 de locuitori)

Insula cu o suprafata de 90 de kilometri patrati, 128 de locuitori, iar povestile ce au facut cunoscuta aceasta bucatica de pamant sunt demne de un film Walt Disney. Aceasta a fost descoperita pe 25 iunie 1786 de Gavriil Pribilof, iar in acelasi an au inceput sa apara povestile despre vacile marii. Teoria cum ca acestea traiau pe tarmurile insulei ii apartine lui Georg Wilhelm Steller, iar astazi exista locuitori care sustin ca au vazut un schelet al respectivei vaci. Cu toate acestea, Steller nu era multumit astfel ca a organizat doua expeditii pe insula si a lasat in urma sute de pagini cu descrieri si cercetari.  Vacile marii provin din familia sirenelor  si au coada despicata precum a unei sirene. Pielea lor e groasa de cativa centimetri, neagra si fina.

Saint Paul (Oceanul Indian – niciun locuitor)

Aflata la 3.010 kilometri de Antartica  insula de doar sapte kilometri patrati a fost pentru prima data mentionata in 1559 intr-o harta portugheza. In 19 aprilie 1618 aceasta a fost zarita de Harwick de Hillegom, iar pe 24 octombrie 1892 a fost anexata Frantei.

Pe 18 iunie 1871, vasul englez HMS Megaera esueaza in apropierea unei foarte mici insule. Aceasta avea forma unui crater si in momentul in care echipajul a intrat in „gura” insulei, doi barbati i-au intampinat. Nici unul dintre ei nu vorbea engleza si cel mai in varsta, in jur de 30 de ani s-a recomandat ca fiind guvernatorul. Cel cu cinci ani mai tanar s-a autointitulat „subiectul”, iar membrii echipajului aveau sa afle ca cei doi traiesc singuri intr-o coliba improvizata. Scopul celor doi era pazirea a patru barci ce se leganau in valuri legate de un mic ponton si numararea balenierelor ce treceau prin zona, totul pentru un salar de 40 de franci. Guvernatorul le-a impartasit naufragiatilor un secret. Avand in vedere furtunile si ceata, zona era ocolita de cei care vanau balene, astfel ca nu se omorau cu munca.

Echipajul mai gaseste pe insula rate, sobolani si pisici salbatice, iar singura planta comestibila semana cu spanacul. Se spune ca alaturi de cei doi francezi pe insula mai locuia si un mulatru, dar ca acestia l-au omorat si l-au mancat. Oasele acestuia se presupune ca fusesera pastrate in aceiasi coliba in care francezii dormeau noapte de noapte.

Antipodes (Oceanul Pacific – niciun locuitor)

Descoperita pe 26 martie 1800 de Henry Waterhouse, insula de 21 de kilometri patrati se afla la 740 de kilometri de Noua Zeelanda, de care si apartine. Pe insula nu traieste niciun om, doar cateva foci si pinguini cu crestele  colorate. Cand Waterhouse a descoperit-o in drum sau dinspre Portul Jackson Anglia a calculat ca aceasta se afla exact in partea opusa a meridianului de zero grade Greenwich.  Cand si-a dat seama ca insula se afla, dupa calculele sale, la o distanta egala de Polul Nord si Polul Sud, s-a gandit cat de mult seama cu locul sau natal din Anglia. Ecuatia e cat se poate de gresita, deoarece micuta insula este „spalata” de furtuni dese si puternice, iar temperaturile sunt destul de scazute. Mai mult, orice oi sau capre ar incerca cineva sa creasca aici ar avea un sfarsit tragic de stancile abrupte si lipsite de vegetatie.

Cocos (Oceanul Pacific – niciun locuitor)

O insula, doua harti, trei comori. August Gissler a fost convins ca poate sa gaseasca aurul furat de pirati.  Fiul unui mestesugar, Gissler a preferat sa isi dedice viata cautarii de comori decat sa devina sef la o fabrica de hartie. La 32 de ani acesta ajunge pe insula si sapa groapa dupa groapa, unele atat de mari incat in ele ar putea sa incapa si o masina, dar degeaba. Impins de convingerea ca el este predestinat sa descopere comorile, cumpara si mai multe harti de la stramosii piratilor si isi aduce familia si alte sase familii de nemti pe insula pentru a ajuta la sapaturi. In paralel cultivau cafea, tutun si zahar, dar in scurt timp numarul de gropi goale ii sperie pe germani si Gissler ramane din nou singur.

In 1905, dupa 16 ani in care a sapat groapa dupa groapa, paraseste fara vreun succes insula si pleaca la New York. 30 de ani mai tarziu, cu putin inainte sa moara, acesta era inca convins ca aurul se afla cu siguranta ascuns pe cei 24 de kilometri patrati. „Sunt convins ca exista comori extraordinare pe insula. O sa fie nevoie de mult timp si multi bani pentru a o dezgropa. Daca as fi tanar as incepe din nou”, a spus Gissler. Insula aflata la 1.000 de kilometri de Columbia a fost descoperit in anii 1826.

1,5 milioane de lire si 814 locuri vizitate

Charles Veley este detinatorul mondial al recordului pentru cele mai multe locuri vizitate. Din cele 873 de tari, insule, federatii, republici, zone de razboi sau state rebele, el a ajuns in 814.
In urma cu 12 ani, cu banii facuti in domeniul IT in anii `90, acesta s-a decis sa faca inconjorul pamantului. „Vreau sa ajung peste tot, dar locul in care am stat cel mai putin a fost insula Rockall. Am petrecut acolo atatea momente cate au fost necesare pentru a face o poza si am plecat. Accesul se face doar inot prin apele inghetate ale oceanului”, a spus Veley acum in varsta de 44 de ani.

Pana in prezent, acesta a cheltuit 1,5 milioane de lire pe aceste calatorii si cand are nevoie de o pauza merge acasa in San Francisco la nevasta si cei trei copii ai sai. 

"50 de insule pe care n-am pus piciorul si nici nu o sa il pun vreodata”

Judith Schalansky s-a nascut in 1980 de partea gresita a Zidului Berlinului. Avand in vedere restrictiile de calatorie impuse de sovietici, a invatat istorie din atlasele parintilor, astfel ca in momentul in care si-a dorit sa scrie ceva alegerea a fost destul de simpla. A ales 50 cele mai „parasite” insule de Pamant. Pana in 1990, numarul oamenilor ce pusesera piciorul pe insula Peter I erau mai putini decat cei care ajunsesera pe Luna, si le-a strans povestile intr-un Atlas. Nu doar textele ci si imaginile au fost create de  Judith Schalansky, iar opera i-a adus foarte multe premii in Germania. 

Un misterios mormant pe insula Taongi Atoll

In 1988, biologul John Naughton gaseste pe insula de 3.2 kilometri patrati un mormant de pietre cu o cruce in varf si mai multe resturi ale unui vas de pescuit. La o cercetare mai atenta descopera ca e vorba de mormantul lui Scott Moorman ce plecase pe 11 februarie 1979 impreuna cu niste prieteni din Nahiku, aflata la est de Mauila pescuit. Pe plaje se aflau resturi ale vasului Sarah Joe, dar niciun indiciu privind persoana care a facut mormantul sau soarta celorlalti pasageri.

Alexandra Groza