Bogdan Zsolt, laureat UNITER: „Teatrul e sfant pentru mine”

citynews.ro a stat de vorba cu actorul Teatrului Maghiar de Stat, Bogdan Zsolt, care anul acesta a adus pentru a doua oara la Cluj premiul UNITER pentru cel mai bun actor in rol principal.

Acesta a castigat premiul pentru rolul lui Bergman din „Strigate si soapte” in regia lui Andrei Serban, piesa care a castigat si ea premiul pentru cel mai bun spectacol. De altfel Teatrul Maghiar de Stat are in portofoliu pana acum 21 de premii UNITER. Bogdan Zsolt vorbeste despre premii si teatru, despre public si regizori.

Reporter: Ce inseamna acest premiu pentru dumneavoastra?
Bogdan Zsolt: Inseamna o recunoastere a tot ceea ce fac la Teatrul Maghiar de Stat ceea ce este un lucru foarte bun. Teatrul este in general o arta efemera ca si norii zilei de ieri, de care nimeni nu isi mai aminteste. Asa ca este binevenita orice recunoastere.

Ce inseamna aceste premii pentru Teatrul Maghiar de Stat?
Sunt tot o recunoastere a eforturilor depuse. Aceste premii sunt de obicei un merit de echipa. Toti, de la primul pana la ultimul lucram pentru teatru. Premiile sunt un merit colectiv.

„Premiile sunt bune sa le reaminteasca oamenilor de tine”

Ati mai castigat premiul UNITER pentru cel mai bun actor in rol principal in 2004. Exista vreo diferenta intre atunci si acum?
Inainte de premii oamenii uita de tine. Premiile sunt bune si pentru asta, pe de o parte sunt o recunoastere a muncii, pe de alta parte sunt bune pentru oamenii care nu cred in tine. Te uita, fara premii nu ai exista pentru ei, considera ca valorile se creeaza numai daca ai premii, ceea ce nu este adevarat. Si acum dupa premii, ca si in 2004 m-au sunat foarte multi sa ma felicite. Dar am facut un „Richard al III-lea” si nu m-a sunat nimeni sa imi spuna ca a fost un spectacol bun. Sunt obisnuiti. Daca iei premiu inseamna ca a fost o piesa buna, o realizare buna. Asa ca premiile sunt bune si ca sa le reaminteasca acestor oameni, care nu au incredere sau uita.

Credeti ca piesa „Leonce si Lena” regizata de Tompa Gabor, nominalizata si ea pentru „cel mai bun spectacol” merita premiul mai mult, sau juriul a decis corect?
Nu stiu, nu sunt in masura sa decid in locul lor. Stiu ca spectacolul nostru este un spectacol bun, noi toti si toate fetele au fost foarte bune. Altceva nu pot sa va spun.

Care este rolul preferat?
Nu am roluri preferate, nici nu visez la vreun rol. Incerc sa fiu cat mai corect fata de mine, fata de Dumnezeu, fata de Soarta, am jucat roluri care mi-au iesit in cale, nu pot sa spun ca am o aspiratie catre un rol, sau asa ceva, dar fiecare rol pe care l-am jucat este intr-un fel ca si un copil al meu, foarte aproape de suflet. Va spun totusi niste roluri care imi sunt dragi: Doi gemeni venetieni, Tersites din Troilus si Cressida, nu as vrea sa uit de Astrov sau Woyzeck, care sunt foarte aproape de mine. Sunt multe intamplari, intalniri in viata care s-au materializat intr-un rol, fie ca au fost premiate sau nu.

V-a fost dificil sa intrati in rolul lui Bergman, pentru care ati fost premiat acum?
Nu pot sa spun ca a fost mai dificil decat alte roluri, dar sa incerci sa creezi un personaj care a existat in realitate, cineva ca regizorul Bergman, e putin mai dificil. Oricum e un Bergman in viziunea Bogdan Zsolt, nicidecum nu pare sa corespunda realitatii.

„Teatrul este un lucru sfant”

Am vazut ca ati avut cateva roluri si in filme. Daca ar trebui sa alegeti prin absurd intre teatru si film, ce ati alege?
Nu as putea alege, teatrul este un lucru sfant pentru mine, este un lucru prin care ma definesc si printre putinele lucruri in care ma regasesc, descopar ceva din mine. Filmul este cu totul si cu totul diferit, am trei-patru filme in care am avut ocazia sa joc, incerc sa invat si meseria asta pentru ca atat teatrul cat si filmul sunt meserii pe care daca le faci bine e o joaca, iar daca nu faci bine e suparator pentru toti.

Credeti ca filmul ar putea inlocui vreodata teatrul?
Teatrul are radacini foarte adanci, nu cred ca vreodata teatrul ar putea sa dispara si filmul sa ii ia locul. Sunt doua lucruri foarte diferite.

Descrieti-mi Teatrul Maghiar de Stat intr-o singura propozitie.
Intr-un singur cuvant ar fi „Disciplina”. E un loc unde se pot intampla lucruri, intalniri importante.

Pe ce scena din lume v-ar placea sa jucati?
Nu stiu sa va spun. Am jucat pe multe scene, dar nu m-am gandit unde mi-ar placea, poate ca exista un loc, daca nu as mai juca la Teatrul Maghiar din Cluj sau daca as simti ca trebuie sa mai schimb aerul, dar deocamdata nu am astfel de ganduri.

Vlad Mugur a fost maestrul sau

Care este regizorul cu care v-a placut sa lucrati cel mai mult?
Am lucrat cu foarte multi regizori buni, unul dintre ei cu care am lucrat foarte bine si pe care il consider maestrul meu a fost Vlad Mugur, care nu mai este printre noi si cu care am facut  patru piese: Doi gemeni venetieni, Livada de visini, Crima din strada Lourcine si Hamlet. Nu as vrea sa uit de Andrei Serban, Liviu Purcarete, Mihai Maniutiu, Tompa Gabor, David Grant cu care am lucrat foarte bine, pe care ii stimez si ii respect.

Care este cea mai mare satisfactie pentru un actor pe scena?
Satisfactia n-o simt, e ca si cand iei aerul, e ceva visceral, nu simti nicio satisfactie, adica simti, dar prin faptul ca traiesti, prin a exista prin teatru. Daca reusesti ca existenta asta sa fie cat mai fireasca, atunci te deschizi catre lume, in acele doua ore si zece minute, sau doua ore si 30 de minute cat tine spectacolul te deschizi spre o alta lume, spre o alta existenta, o alta lume care nu e lumea obisnuita.

Cum ati descrie publicul clujean?
Publicul Teatrului Maghiar de Stat se compune din vorbitori de limba romana care, Slava Domnului, vin la spectacolele noastre intr-un numar destul de mare si publicul de limba maghiara care din anumite motive in ultimul timp ne viziteaza mai putin. Avem un public bun, cei care vin sunt un public bun. Problema e cu cei care nici nu stiu de noi si nu vin la teatru. Este o problema si pentru noi, dar e o lipsa si pentru ei pentru ca traiesc fara teatru.

Cat este de importanta reactia publicului in timpul spectacolelor?
Se simte imediat reactia publicului, este important sa fie implicati, dar in primul rand tu ca actor trebuie sa stii sa ii captivezi si sa le mentii atentia pe parcurs. Restul vine de la sine. Bineinteles ca nu poti sa multumesti mereu pe toata lumea, oricat de bun ai fi.

Mihai Maniutiu: „Teatrul maghiar e exceptional, isi merita premiile”

In timp ce Teatrul Maghiar de Stat a adus patru premii UNITER la Cluj, Teatrul National „Lucian Blaga” nu a avut nici macar nominalizari la editia din acest an. Directorul Teatrului National, Mihai Maniutiu considera ca nu atat premiile cat performanta in fata publicului este importanta.

„Nu am nicio parere, sa intrebati juriul care a facut nominalizarile. Nu a fost stagiunea mea. Teatrul Maghiar este un teatru exceptional si isi merita premiile, la fel si noi ne vom merita premiile. Nu acestea sunt importante, importanta este performanta in fata comunitatii. Nu am nicio parere, nu cred ca premiile sunt o problema esentiala. Important este ca publicul iubeste teatrul, stam foarte bine in fata comunitatii clujene si incepem sa stam din ce in ce mai bine in fata comunitatii internationale”, a declarat Maniutiu.

Elza Almasi
Foto: huntheater.ro