Fabrica de Pensule - arta printre ruine

Cum ar fi sa petreci o zi intreaga intr-o fabrica? Nu orice fabrica, nu orice masinarie industriala care produce, sa zicem, pensule, ci o fabrica care produce arta.

Cum ar fi ca activitatea culturala la Cluj sa presupuna o astfel de zi in care treci pe la una din cele cinci galerii de arta care functioneaza intr-o cladire deloc atragatoare din exterior? Sau sa treci pragum unui atelier de improvizatie teatrala in fiecare luni, in Sala Studio? Sau sa-ti explorezi talentele intr-ale percutiei, sau fotografiei si, eventual sa-ti inchei seara in aceeasi fabrica, la o piesa de teatru in Sala mica sau la un concert “mai altfel” in Boiler Club? Cum ar fi sa putem avea in Cluj propriul nostru “Belleville” de Paris sau “Soho” de New York? Chiar pe Henri Barbusse, 59-61?

Printre grilaje si moloz

Cand intri in curtea fabricii, nimic nu iti lasa impresia ca acolo s-ar putea desfasura evenimente culturale. Printre grilaje, resturi de lemne, praf si tevi, trei muncitori incearca sa reconditioneze acoperisul uneia dintre cladiri. Dintr-o masina, cativa tineri scot niste instrumente de percutie, chiar langa bucata de metal perforat care anunta ca acolo este intrarea in “Boiler Club”.

Intri in cladire, miroase a vechi si a gol. Cateva afise te fac sa intelegi ca in acel spatiu aparent parasit se intampla ceva. Si se intampla o miscare care concentreaza 29 de structuri de arta contemporana: ateliere de artisti, galerii si organizatii culturale active in domeniile artelor vizuale, dansului contemporan si teatrului.

Vorbim astazi despre Fabrica de Pensule ca despre un mix savuros de productie artistica, un obiectiv industrial reconvertit intr-un spatiu de creatie. Cu trei ani in urma, in 2005, “creatia” de pensule a fostei fabrici a fost oprita definitiv, dupa o activitate de peste 30 de ani.

Managerul cultural Corina Bucea a stat de vorba cu citynews.ro despre identitatea Fabricii de Pensule si despre locul pe care il ocupa in spectrul cultural clujean.

Rep: Cum s-a conturat ideea Fabricii de Pensule in formula ei actuala?
Corina Bucea: Pe la inceputul anului 2009 erau mai multi artisti care stiau unii despre altii ca au nevoie de spatiu de lucru. Locurile in centru erau deja foarte scumpe, si bugetele fiecaruia erau destul de limitate. Fundatia “AltArt” si Galeria “Plan B” se aflau chiar in situatia de a fi evacuate. Totul a inceput la nivel informal. Momentul declansator a fost cand cei de la Galeria “Sabot”, care atunci se infiinta, s-au gandit sa caute spatii la periferie. Au gasit un anunt simplu in Piata, ”Vand/Inchiriez fabrica”. Acestia au spus celor de la “Plan B”, pe urma celor de la Fundatia “AltArt” si tot asa, pana cand s-a realizat un soi  de spirala informationala. Cu totii stiam exemple din strainatate de centre de genul acesta. Asa a aparut si ideea: ce-ar fi sa facem ceva mai mult decat sa ne mutam pur si simplu intr-un spatiu? Suntem multi, suntem o parte relevanta din arta si cultura contemporana clujeana, ce-ar fi sa coagulam un proiect mai puternic decat pur si simplu spatii in care fiecare functioneaza independent? Ulterior, s-a creat un grup de discutii cu membrii fondatori, iar in vara anului 2009 au inceput demersurile pentru crearea unei “organizatii umbrella” Fabrica de Pensule, iar din octombrie spatiul a fost oficial lansat.

De ce s-a pastrat identitatea “industriala” a Fabricii?
De ce existam noi? (rade) De fapt, asta a fost parte din ceea ce ne-a unit la inceput si ma refer nu doar la nevoia de a avea un spatiu in care sa functionam, ci la un concept care sa ne uneasca si care sa ne motiveze pe toti. Faptul ca suntem intr-o fabrica si contribuim la convertirea ei intr-un spatiu de arta si cultura, asta a fost esential pentru proiect. E parte din scopul nostru pentru care am organizat o serie de conferinte pe tema patrimoniului industrial. Asta tine de definirea noastra prin excelenta.

Cum se desfasoara activitatea membrilor in Fabrica?
Fiecare membru este suveran pe tot ceea ce produce in Fabrica. Pe langa asta, avem evenimente sau proiecte comune. Am creat un proces de selectie pentru cei care sa ocupe spatiile din Fabrica, avem un consiliu director care ia decizii cu privire la miscari strategice de extindere, exact ce oameni sau ce organizatii mai vin in federatia noastra. Selectia se face pe baza de portofoliu, in functie de ce vrea fiecare sa faca in spatiu, decizia se ia in comun pentru a ne asigura ca cei care vin se pliaza pe identitatea Fabricii. Ce este foarte important este ca tot ce se intampla la noi merge pe ideea de interactiune, atat intre membri, cat mai ales intre artisti si public. Fabrica nu este doar un cumul de spatii in care au loc evenimente separate, ci un mediu dinamic si interactiv. Tocmai de aceea ne-am asumat sa platim la comun un spatiu pe care nu-l foloseste cineva in mod deosebit, cel de la etajul I, care este un spatiu de discutii intre artisti si vizitatori.

Cum va finantati?
Ne autofinantam. Adica, exista doua niveluri de finantare, de functionare generala. Membrii individuali (galeriile, asociatiile, artistii, managerii culturali) se finanteaza prin feluri foarte diferite: unii din finantari publice, altii din finantari private, altii prin vanzari de lucrari de arta, in functie de specificul fiecaruia. In mare parte, fabrica este finantata prin contributia membrilor pentru o functionare minima. Pe langa asta, cautam finantari in orice directie care se potriveste cu rolul Fabricii ca si organizatie. Pana acum, finantarile au fost bazate pe proiecte individuale.

In ce masura autoritatile locale se implica in sustinerea voastra ca centru cultural clujean?
Un mare of al nostru acum este tocmai problema finantarilor locale. In mod normal, mai ales pentru spatii de genul Fabricii, colaborarea cu Primaria ar trebui sa functioneze cel mai bine si functioneaza cel mai prost. Anul trecut am primit ridicola suma de 3.000 de lei de la Primarie, care nu inseamna nici macar un sfert din chiria pe o luna, si asta a fost o finantare anuala. Din punctul meu de vedere, modul de functionare a concursului public pentru obtinerea de fonduri este cel putin dubios in cazul Primariei. Dincolo de asta, deoarece Fabrica a devenit din ce in ce mai vizibila prin parteneriate si a existat o comunicare constanta cu autoritatile, ne asteptam ca raspunsul de data asta sa fie cel putin simbolic mai puternic din partea Primariei. In schimb, pe lista de finantari anuale pentru proiecte culturale Fabrica de Pensule nu se regaseste. Este o lovitura puternica pentru noi. Sa zicem ca e nevoie sa treaca zece ani, ca in cazul TIFF-ului, ca Primaria sa-si dea seama ca FP e un proiect important.

Ce putem vedea in Fabrica de Pensule?
De la piese de teatru, proiectii de film, spectacole de dans la ateliere de improvizatie teatrala, de fotografie, de arta digitala, la expozitii si vernisaje de multe ori corelate ca tematica intre cele cinci galerii care si-au facut casa in Fabrica, la workshopuri si dezbateri pe subiecte culturale si nu numai. Puteti vedea artisti lucrand in mediul lor, puteti sa beti un ceai la etajul I, puteti merge la un concert in “Boiler”. Chiar daca acest club nu face parte oficial din federatia noastra, intrucat statutul nostru este de organizatie non-profit, “Boiler” este un membru al familiei extinse Fabrica de Pensule si ne ajutam reciproc.

Din octombrie 2009 si pana acum, cat de receptiv a fost publicul clujean la ceea ce se petrece in Fabrica?
Tot mai receptiv. Testul foarte important a fost imediat dupa lansare si pana anul trecut, cand puteam face niste statistici cu privire la public. Cei care vin la Fabrica vin pentru ca stiu sau sunt curiosi de ce se intampla acolo. Spectacolele de teatru sunt de cele mai multe ori cu sala plina, multa lume vine acum sa vada expozitiile in timpul saptamanii ceea ce este foarte incurajator pentru galerii. Trebuie sa se stie ca noi nu apelam doar la publicul avizat de arta si cultura contemporana, ci dorim sa atragem un public cat mai larg.

Intrebare standard - Cum vezi Fabrica de Pensule in cinci ani?
Varianta pesimista sau varianta optimista? (rade) Varianta realista atunci. Mi-ar placea sa vad FP cu putin mai mare recunoastere la nivel local. Nu suntem si nici nu vrem sa fim un spatiu deconectat de politica culturala locala, sper ca o sa avem tot mai multi parteneri care sa ni se alature in sensul asta. Noi vrem ca Fabrica sa devina un spatiu pentru comunitate. Mi-ar placea ca in 5 ani, publicul din Marasti sa vina in primul rand la un spectacol de teatru la Fabrica. Imi place sa-mi inchipui ca in 5 ani Fabrica va fi un spatiu tot mai dinamic, un pol de atractie pentru organizatii de arta si cultura contemporana.

Patricia Nemes
Foto: citynews.ro