Institutul Inimii ar putea trata si pacienti din strainatate

Conducerea Institutului Inimii “Nicolae Stancioiu” din Cluj-Napoca isi propune ca pe viitor sa trateze si cetateni straini, profitand de beneficiile aduse de faptul ca e un spital de categoria I, conform clasificarii realizate anul acesta de Ministerul Sanatatii.

Acest statut aduce o serie de beneficii, in special de ordin financiar, chiar daca situatia economica actuala a “taiat” din suplimentarile de buget permise. Managerul institutiei, mediul Tudor Simionescu  explicat ce vor putea gasi aici pacientii straini si cum se descurca un spital de prestigiu intr-o Romanie aflata in criza.

Reporter: Ce inseamna faptul ca Institutul Inimii “Nicolae Stancioiu” este un spital romanesc de categoria I?
Tudor Simionescu: Spitalele care sunt clasificate la nivelul I de competenta sunt spitalele cele mai performante pe specialitatea lor. Spitalele de urgenta sunt multidisciplinare, dar in cazul institutului se considera a fi spital cu cea mai inalta competenta in cardiologie si chirurgie cardiovasculara.

Singurul avantaj aparent in momentul de fata este acela ca finantarea institutului ar trebui sa fie mai buna decat anterior. Este prima data cand exista o formula de calcul a unei sume minime pe care un spital, in functie de competenta sa, poate sa o primeasca.

Daca ar fi sa ne luam dupa aceasta formula, daca in mod normal Institutul a avut in anii anteriori un buget de 2 milioane de lei pe luna se poate ajunge la 2,6 milioane de lei pe luna, dar ne oprim la aceasta descriere ca la o situatie ipotetica pentru ca in acest an cel putin au fost impuse anumite chei de limitare a sumelor pe care spitalele le pot primi, astfel incat Institutul daca nu ar fi beneficiat de o alta clauza pe care am sa o descriu imediat putea chiar sa primeasca un buget mai mic decat anul trecut.

Norocul face ca spitalele de categoria I nu pot sa primeasca mai putin de 95% din bugetul de anul anterior si atunci acest lucru face ca noi sa avem un buget care sa ne permita sa ne desfasuram activitatea, dar daca lucrurile decurg in maniera aceasta, inseamna ca in fiecare an ar trebui sa scadem bugetul cu 5% ceea ce nu este normal. Un spital care vrea sa se dezvolte trebuie sa fie un spital bine finantat. Sa speram ca incepand cu anul urmator, calculul sumelor de bani care ni se cuvin se vor face dupa performantele Institutului si nu dupa niste medii nationale care au fost impuse de Casa de Asigurari.

Cum va motiveaza aceasta clasificare, ca manager?
Institutia este o unitate de specialitate cu renume in regiune. Dorim ca acest bun nume sa se pastreze si ne propunem sa putem realiza intreaga gama de interventii cardiologie si chirurgie cardiovasculara ,astfel incat cel putin din regiunea noastra niciun pacient sa nu trebuiasca sa paraseasca tara.

In prezent nu acoperiti toata gama de servicii medicale?
Nu facem transplant, dar nu ne propunem sa facem. Ne propunem sa pregatim pacientii sa faca transplant la Targu-Mures, acolo unde se face aceasta operatie. Si sunt cateva domenii…  De exemplu, in electrofiziologie nu facem tot ceea ce se face in lume la momentul de fata sau in chirurgia cardiovasculara, pe anumite aspecte vasculare.

V-ati propus un termen pana la care sa indepliniti acest obiectiv?
Sigur ca toate planurile se fac pe termen mediu. Asa ca ar trebui sa ne inscriem intr-un desfasurator de timp de cinci ani. Ceea ce ne-am propus pentru mai aproape este de a deveni vizibili si pentru pacientii din strainatate.

Ce presupune asta?
Este pur si simplu incercarea de a atrage printr-o calitate buna a serviciilor, dar si costuri mai mici pacienti transfrontalieri si nu ma refer neaparat la partea vestica a Europei, ci la partea estica sau chiar in perspectiva, acest lucru este mai dificil pentru ca nu avem conditiile de cazare necesare sa atragem si pacienti din vestul Europei pentru care asigurarea lor sa plateasca mai putin. Trebuie sa ne atingem obiectivele imediate de transformare a mediului spitalicesc si abia atunci cand vom avea aici infrastructura necesara vom putea sa facem aceasta promovare ca atare.

Aveati un plan amplu de dezvoltare care includea si amenajarea unui helipunct. Ce s-a mai intamplat cu acest proiect?
Suntem in continuare in asteptarea unei decizii judecatoresti. Actiunea in instanta era una benigna, respectiv incercam prin instanta, toate partile implicate – Primaria, Ministerul (Sanatatii – n.red.) – sa stabilim situatia de carte funciara a spitalului nostru. Nu suntem in conflict cu nimeni, spatiile nu sunt revendicate. Pur si simplu, datorita neregulilor ramase din perioada comunista trebuie sa reglam statusul cartii funciare. Cand vom avea un extras de carte funciara ne vom putera gandi si la dezvoltarea capacitatii de cazare, cresterea numarului de saloane sau transformarea spatiilor existente intr-o maniera dinamica si moderna.

Legat de transplantul de inima artificiala. Ar exista alte posibilitati de finantare pentru realizarea acestei operatii in premiera?
Imi este greu sa spun in momentul de fata. Noi ne facuseram un plan, i-ati auzit si pe italieni declarand acelasi lucru: ei urmau sa vina prima data cu inima artificiala, sa faca o operatie de demonstratie care urma sa fie punctul de plecare al gasirii unei solutii locale pentru finantarea acestui tip de activitate.

Din pacate, si poate datorita situatiei financiare dificile peste tot in lume, ei nu s-au mai putut angajaza sa achizitioneze, sa ne doneze inima artificiala. Este foarte greu sa ceri bani pe plan local pentru ceva ce nu ai testat in conditiile noastre, sa vezi cum functioneaza. Ei ne spun ca studiile arata ca este o procedura mai ieftina decat transplantul cardiac. Acest lucru poate sa varieze in functie de piata de sanatate unde se desfasoara acest tip de activitate. Sper ca din septembrie sa ne gandim la o alta solutie. Am anumite idei, dar nu vreau sa fac vreo declaratie hazardata….

Implica si surse externe de finantare?
Vorbim despre surse interne.

Legat de criza de personal. Stiti situatia de la Spitalul “Marie Curie” din Bucurest unde sectia de Chirurgie Cardiovasculara sta inchisa din lipsa de personal. Exista vreun risc la Cluj privind personalul de specialitate?

Din pacate, criza este cea generata de faptul ca posturile sunt blocate si nu putem sa angajam personalul de care am mai avea nevoie, pentru ca lumea se mai pensioneaza, mai pleaca. Nu am avut cazuri de abandon al serviciului din Institut pentru a se merge in strainatate. Cred ca factorii care contribuie la acest lucru sunt: mediul de lucru bun, constructiv, stimulator pentru personalul care este legat evident, cum spuneam, de bunul renume al Institutului.

Din punctul de vedere al activitatii Institutului Inimii, cum vedeti starea de sanatate a romanilor?
Cifrele de boala cardiovasculara sunt cumva constante. De la nivelul meu vad mai mult cifre si consumuri, dar ne situam cam tot pe unde ne situam in anii trecuti.

Ati avut vreun caz deosebit in ultima perioada?
A fost un caz care nu putea fi rezolvat in Romania pentru ca avea nevoie de o interventie combinata, cardiaca si pulmonara, de stenturi speciale care trebuiau puse pe vasele de sange din plamani si nu avem experienta cu aceasta interventie. Nicaieri in tara nu se facea si a trebuit sa trimitem pacientul in strainatate.

Legat de cazul batranului abandonat pe care l-am tratat in ziarul nostru, considerati ca exista o problema de mentalitate sau de birocratie care duce la astfel de situatii? 
Fiind in vecinatate, am fost si noi chemati de catre comisia de anchete sa dam relatii despre aceasta situatie. Din cate stiu, relatia dintre cazul in cauza si sistemul de sanatate nu a fost dovedita. Persoana aceea nu se afla acolo datorita sistemului de sanatate. Asta am inteles ca s-a concluzionat. Ce nu mi se pare normal este ca sistemul de sanatate sa fie folosit ca sistem social. Ca pacientii cazuri sociale sa apeleze la sistemul de sanatate pentru ca sa fie ingrijiti in perioade dificile ale vietii lor. Spitalele sunt aici sa trateze oameni bolnavi, nu sa adaposteasca persoane fara adapost. Cam asta ar fi ideea.

Aveti experienta si in sistemul medical privat? Serviciile medicale sunt mai eficiente la privat sau la stat?
Peste tot conteaza banul, daca privesti numai din punct de vedere al managementului. In sistemul public depinzi de un buget pe care trebuie sa il obtii. In cel privat trebui sa desfasori o asemenea activitate incat sa faci profit. Poate ca in sistemul privat se acorda o mai mare atentie in sensul obtinerii de venituri cu mai putin atentie pentru calitatea actului medical sau etica acordarii actului medical.

Sunt cunoscute metodele prin care anumite centre medicale, in cazul unui pacient care intra cu o anumita afectiune acesta este plimbat prin toate specialitatile in ideea de a i se acorda un serviciu complet, dar de fapt, asta se intampla numai pentru a se incasa cat mai multi bani de la el. Eu cred ca sistemul public in momentul de fata, in ideea in care sistemul public este condus de manageri profesionisti, manageri de meserie, respecta mult mai multi principiile morale si de interes pentru binele pacientului decat sistemul privat.

Va mai confruntati cu vreun fel de probleme financiare?
In momentul de fata avem un buget care este relativ acoperitor pentru nevoile noastre. Nu este un buget care sa ne permita sa ne dezvoltam. Asta este foarte clar. Avem o problema financiara mare ramasa din lunile aprilie si mai cand bugetul a fost diminuat cu 40% fata de bugetul anului trecut si am ramas cu aceasta gaura in buget. Cumva mergem inainte, dar cu grija deasupra noastra. Cred ca atunci pur si simplu nu au fost destui bani in sistem. Nu cred ca a fost nicio alta chestiune. Daca ar fi fost bani destui in sistem bugetul nostru ar putea intr-adevar sa creasca cu 25%, dar cum nu sunt, ramanem unde suntem.

Alexandra Pacurar

Foto: citynews.ro

Articol publicat in saptamanalul Mesagerul de Cluj, aparut in data de 28 august.