Ioan Figan: Noua lege sanitară este o mare şmecherie

Noua lege a Sănătăţii este contestată de medicii clujeni, care cred că  serviciile medicale în România vor deveni un lux pe care şi-l vor permite doar cei foarte bogaţi.

Potrivit textului legii, Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate vor fi desfiinţate, iar pe piaţă vor intra asiguratorii privaţi, care vor înscrie pacienţii pe listele lor, iar spitalele se vor transforma în societăţi comerciale sau fundaţii.

În plus, producătorii de medicamente care îşi depăşesc cotele de vânzări stabilite cu asiguratorii vor plăti o taxă (clawback), iar bolnavii care au cancer sau diabet vor trece la tratamente cu medicamente mai ieftine, generice, după ce Ministerul Sănătăţii va modifica, în scurt timp, lista C2, care consumă 80% din bugetul medicamentelor.

Cei care aduc bani spitalului vor fi plătiţi mai bine, introducându-se criteriul performanţei. Fostul manager al Spitalului de Copii din Cluj, medicul Ioan Figan, spune că legea nu este decât o copie nereuşită a modelului olandez, care va avea consecinţe dezastruoase pentru bolnavii din România.

Reporter: Ce anume vă nemulţumeşte la noua lege? Care sunt principalele schimbări pe care oamenii trebuie să le ştie?

Ioan Figan: Noua lege sanitară este o mare şmecherie a acestui Guvern, pentru că se încearcă evitarea aprecierii situaţiei reale a economiilor din sistemul nostru sanitar şi se trece la un model olandez falsificat. Eu cunosc foarte bine acest model pentru că am fost acolo. Oamenii  nu ştiu adevărul despre aplicarea acestei legi, care va fi urmată de consecinţe greu de apreciat chiar şi de noi, de medici. Primul lucru într-o reformă este analiza social-economică a populaţiei în acea perioadă şi determinarea concluziilor. Acestea trebuie racordate la necesităţile sistemului, dar asta nu e atribuţia medicilor, ci a statului, a oamenilor politici pe care i-am ales. 

Actuala formă a legii  ţine cont de realităţile din societatea românească şi din sistemul medical?

Nu a făcut nimeni această analiză. Există un program al Naţiunilor Unite care introduce nişte indici privind modul în care trebuie asigurate serviciile medicale. România nu respectă aproape niciunul din aceşti indici. Există o largă variaţie a performanţelor sanitare, în funcţie de nivelul de trai din fiecare ţară. Profilul demografic e foarte important - durata de viaţă, educaţia. România este pe ultimele locuri la aceşti indici. În loc ca noi, medicii, să facem această analiză, statul ar trebui să corecteze greşelile pe care tot el le-a făcut. 

Concret, cum va suferi pacientul român în urma adoptării legii?

Cei care au propus această lege încearcă să prostească populaţia. Sistemul asigurărilor sociale, unde toată lumea plăteşte o cotă, respectă etica medicală după care se ghidează şi doctorul, adică a face bine. Între medic şi bolnav nu se poate interpune nici managerul, nici contabilul să spună că nu sunt bani. Ori, o dată cu asiguratorii privaţi, exact acest lucru se va întâmpla. Prin asigurările private se urmăreşte exclusiv profitul. Aceste companii spun că nu vor fi costuri mari. De exemplu, un bărbat sănătos trebuie să dea 200 de euro pe an.

Dar, după o anumită vârstă încep problemele, apar bolile cronice, care necesită permanent tratament şi îngrijire. În această situaţie se va achita o primă de boală, care va fi din ce în ce mai mare. Cine va putea plăti aceste contribuţii? De asemenea, ca şi casă privată, ar putea stabili un plafon şi atunci, automat, apare fenomenul numit selecţie adversă. Adică, lupta asiguratorilor este să găsească cât mai mulţi bolnavi sănătoşi, care să contribuie la bugetul comun, dar care nu consumă nimic. Atunci, cei bolnavi, care chiar au nevoie de serviciile medicale, rămân pe dinafară. 

În condiţiile în care traversăm şi o perioadă critică din punct de vedere economic, este oportună o astfel de lege? Asigurările private sunt o soluţie în acest moment?

Eu sunt perfect de acord că trebuie să coexiste cele două sisteme, privat şi public. Dar introducerea sistemului privat se face numai după o analiză riguroasă a stării populaţiei, ca să nu ajungi în imposibilitatea de a-ţi plăti un act medical. Lumea are nevoie de aceste sisteme sociale ca să depăşească momentele critice, cum este şi cel de acum. Altfel, Doamne fereşte, moare unul mai tânăr şi toată presa e acolo să vadă ce a greşit medicul. El ce să mai spună, că n-are medicamente? Că n-are cu ce să asigure îngrijirea medicală? Problema care se pune acum este câţi bolnavi se vor putea înscrie în acest sistem privat? Doar cei bogaţi, mai ales dacă ţinem cont că, la noi, cam 50% dintre cetățeni fac parte din pătura săracă şi foarte săracă. 

Având în vedere problemele sesizate, aveţi de gând să acţionaţi în vederea modificării legii?

Dacă nu se corectează greşelile acestea, eu chiar o să fac o scrisoare deschisă iniţiatorilor legii în care o să-i întreb pentru cine este făcută această lege? Eu personal îmi pun problema, când merg la magazin, ce să-mi cumpăr. Nu pot să-mi iau lucruri inutile, pentru că mi-au tăiat aproape 60 % din salariu şi atunci trebuie să mă orientez doar la lucrurile strict necesare. Dacă pacientul trebuie să plătească la o casă privată, nu va avea niciodată bani suficienţi, pentru că asiguratorul privat poate să ceară cât vrea el. Nu-l poate controla nimeni. Toate aceste aiureli sunt probleme absolut politice. Nu ţin nici de domeniul medical nici de binele pacientului.

Cristina Mihăilă (Servus_Cluj)