Marc, englezul care se simte acasa in Cluj

Intr-o perioada in care tot mai multi romani pleaca spre Marea Britanie in speranta unei vieti mai bune, Marc Pillich-Wright spune ca in Cluj este mult mai fericit decat in Anglia. Marc este profesor de sport si de informatica si a pasit pentru prima data pe pamant romanesc in urma cu 10 ani, cand a luat una dintre cele mai importante si bune, spune el, decizii din viata lui: sa ramana aici.

Fost antrenor de fotbal si arbitru in Anglia, e suporter al echipei CFR Cluj si a povestit pentru Mesagerul de Cluj despre diferentele dintre fotbalul romanesc si cel britanic, sistemul de invatamant din cele doua tari si cum s-a schimbat Clujul de cand traieste aici.

Reporter: Cum ai ajuns in Cluj?

Marc Pillich-Wright: E o poveste lunga de fapt. Totul a inceput in anul 2000, in Anglia. Lucram la un North Oxford College de sase ani si eram pregatit pentru o schimbare. Ma gandeam sa ma mut inapoi in Manchester, insa in vara aceea am cunoscut-o pe Gyongyi, acum sotia mea. I-am spus ca antrenez echipa de fotbal a scolii si mi-a sugerat sa-i aduc in Romania. Cand am auzit ca in aprilie vremea e buna aici si ca berea este ieftina, m-am hotarat. Am venit prima data singur, pentru a organiza cateva meciuri si detaliile legate de cazare. Apoi m-am intors in Anglia, am cautat un avion sau tren cu care sa facem deplasarea si am realizat pana la urma ca e mai ieftin sa mergem cu microbuzul colegiului.

Asa ca am condus pana in Romania si a fost o calatorie incredibila. Am jucat trei meciuri, dintre care unul cu juniorii Universitatii Cluj, in care am invins cu scorul de 3-1. Avand in vedere ca ei erau campionii la U19, a fost o mare onoare pentru jucatorii echipei pe care o antrenam.

Ce te-a determinat sa ramai in Romania?

Probabil ca cel mai important lucru care s-a petrecut atunci a fost ca am primit sansa sa antrenez echipa locala FC West Ham. M-am gandit: “E interesant cum s-a intamplat exact la timpul potrivit, cand cautam sa fac o schimbare in viata mea”. Asa ca am acceptat, iar din august am inceput sa antrenez. N-a fost usor la inceput, pentru ca putini jucatori vorbeau limba engleza si m-am bazat pe cei cativa care stiau sa joace rolul de traducatori. Fotbalul mi-a ocupat primul an din viata mea in Cluj. In acest timp am fost si la echipa FC Floresti, iar in cateva ocazii am avut tangente si cu “U” Cluj. Totusi, pana la urma mi-am dat seama ca nu pot sa castig destui bani din fotbal, asa ca am inceput sa o ajut pe Gyongyi cu scoala de engleza pe care o avea. Intr-un final, cariera de antrenor a inceput sa fie mai putin importanta decat scoala, asupra careia am devenit mult mai concentrati.

Ce ai remarcat prima data cand ai ajuns in Cluj?

Cand am ajuns in oras mi s-au parut cu adevarat impresionante blocurile din Manastur si Marasti. Si in Anglia exista blocuri de apartamente, dar au de obicei cel mult sase etaje. Neobisnuit cu asa ceva, am fost cu adevarat impresionat cand am ajuns pentru prima data in aceste cartiere si am vzut acesti adevarati uriasi de ciment.

 
Ce dificultati ai intampinat dupa ce te-ai stabilit aici?

Recunosc ca a fost dificil sa imi reinnoiesc viza o data la sase luni. Trebuia ca actele sa-mi fie semnate si stampilate de trei persoane diferite, din trei birouri diferite, in trei parti ale orasului. A fost ceva cu care a trebuit sa ma obisnuiesc. De exemplu, cand aveam de rezolvat diferite acte dupa ce mi-am cumparat un apartament si atunci cand completam documente, nu intelegeam ce vorbeste lumea. A fost nevoie de o vreme sa ma obisnuiesc, pentru ca n-am fost niciodata bun la invatatul limbilor straine. Acum ma descurc destul de bine, am invatat si limba maghiara si putina germana de la alti profesori.

Care sunt primele cuvinte pe care le-ai invatat in limba romana?

La inceput eram interesat mai mult de mancare si de bautura, asa ca primul cuvant pe care l-am invatat a fost “bere”, care e destul de usor. Au urmat apoi cuvinte ca “sunca”, “ciuperci”, “cascaval”, toate ingredientele bune pe care le vrei pe o pizza. Bineinteles, am invatat sa spun “multumesc”. Trebuie sa recunosc ca a fost cam dificil la inceput sa fac diferenta intre “multumesc” si “multumim”, dar asa e cu gramatica. Avand in vedere ca la inceput am antrenat o echipa de fotbal, multe cuvinte in limba romana erau din acest domeniu: “lovitura”, “colt” si altele. Eram surprins ca se spunea ori “corner” ori “colt”, dar in rest era “out”, ca in engleza.

Romanii prefera sa plece de aici in Anglia. Tu de ce ai ales tocmai drumul invers?

Chestia asta trebuie sa o explic tuturor, atunci cand ma intalnesc cu oameni care imi pun aceasta intrebare din curiozitate. Tot timpul sunt intrebat cum de am venit in aceasta directie cand toti pleaca in directia opusa. E adevarat ca in Anglia aveam un alt salariu, dar si costurile erau ridicate. In plus, eu pun mai mult pret pe calitatea vietii si pe felul in care ma simt. Cu cat castig aici sunt mai fericit decat eram inainte in Anglia. Din banii pe care ii primesc aici pot sa-mi platesc facturile, sa-mi pun benzina in masina si sa mai economisesc ceva ca sa pot pleca in Anglia de cateva ori pe an. Cred ca atunci cand pleci din Romania in Anglia simti ca ai castigat la loterie. Faci ceea ce faceai aici pentru 500 de euro pe luna, dar acum castigi 2.000 de euro. Insa in Romania poate plateai 300 de euro pe chirie, in timp ce in Anglia te costa 900 de euro. Asa ca pare mult, dar te si costa mai mult.

In Anglia ai predat Informatica si Educatie Fizica. Care sunt diferentele intre invatamantul britanic si cel romanesc?

In Anglia, invatamantul obligatoriu se termina la varsta de 16 ani, insa aici esti incurajat sa ramai pana la varsta de 18 ani. Acesta este un lucru bun, in opinia mea. Am vorbit cu multi elevi de-ai mei care spuneau ca prefera sa aiba optiunea de a termina scoala la 16 ani, pentru ca nu vad rostul in a studia inca doi ani daca ei vor sa se faca mecanici si ca nu vad rostul in a invata chimie, de exemplu. Le-am spus ca lucrul cel mai important e ca daca incepi sa lucrezi  deja de la 16 ani, poti sa acumulezi multe informatii. De aceea sunt in favoarea sistemului din Anglia, unde elevii merg la scoala patru zile pe saptamana, iar in ultima zi lucreaza in cadrul unui business, fac ceea ce vor pentru o zi. Astfel le creste responsabilitatea in mod treptat si nu se trezesc cu toate pe cap peste noapte, pentru ca nu sunt pregatiti pentru asa ceva.

Cum sunt elevii din Cluj?

In primul rand am fost impresionat de nivelul la care elevii de clasa I si a II-a vorbesc engleza. Unii dintre ei, in special la Scoala Internationala, au un accent aproape perfect si daca stai sa te gandesti mai au toata viata inainte sa invete. In plus, elevii clujeni se dovedesc mult mai receptivi. Predatul aici este o experienta interesanta. Eu am venit din Anglia, de la elevi care nu vroiau sa fie in sala de clasa, la elevii romani care odata ce inchideam usa era liniste. In plus, vedeam ca isi doresc sa ma auda vorbind, sa ma asculte. Imi puneau intrebari, nu neaparat legate de gramatica. Adeseori ma intrebau cum ar trebui sa foloseasca limba in diferite situatii, sau de ce anumite cuvinte sunt diferite in Londra fata de Manchester. Acesta este genul de intrebari la care imi place sa raspund. Inseamna ca ei invata mai mult decat limba, invata si partea culturala.

Cum s-a schimbat orasul din punctul tau de vedere, in acesti 10 ani?

Cred ca orasul s-a schimbat in bine din mai multe puncte de vedere. Ma gandesc la firme puternice precum Nokia, Carrefour sau Auchan, care au investit aici, aducand competitia si posibilitatea unor alegeri. Si chiar daca ar parea ca traiul este mai scump, de fapt costul vietii s-a redus, daca punem in balanta calitatea care e disponibila acum. Singura mea dezamagire, mai recenta, tine de modul in care s-a modificat aspectul in Piata Unirii. Acum pare foarte gri si rece, fata de verdele plin de viata care era inainte. Totusi, cred ca dupa ce va fi gata, va arata mult mai bine, la fel ca si cladirile vechi care au fost restaurate. De asemenea, imi plac Tribunalul sau Finantele care arata superb. De fapt, toata Piata Avram Iancu arata foarte frumos. In schimb, o alta parte negativa este modul in care aparut o multime de case, peste tot, ca ciupercile dupa ploaie. Nu mai exista niciun spatiu intre Cluj si Floresti, la fel cum nu mai exista nici intre Cluj si Baciu, sau inspre Feleac. Tin minte cand am venit cu echipa de fotbal din Anglia si ne-am facut o poza langa semnul de intrare in oras de pe dealul Feleac, vedeai marginile orasului. De asemenea, aeroportul il vedeai ca o linie de lumini separate. Astazi, se pierde printre celelalte lumini.

In ce fel te-ai schimbat tu in aceasta perioada?

M-am gandit mult in ultima vreme la modul in care m-am schimbat si eu in acest timp. Totusi, este vorba de 10 ani, timp care a trecut de cand m-am stabilit aici. M-am schimbat mult, mai ales prin prisma faptului ca nu eram atat de comunicativ inainte. Cand esti profesor, tinzi sa asculti mai mult ce au de spus elevii, dar cred ca cei de aici, prin pasiunea pe care o pun atunci cand vorbesc, mi-au deschis ochii. De fapt, toti clujenii sunt asa, spre deosebire de englezi. In Anglia, toata lumea are impresia ca daca spui ceva risti sa fii parat, sau ceva de genul asta. Aici am invatat ca ai de castigat daca iti spui parerea si sentimentele fata de orice. Inclusiv in fotbal, pentru ca am prieteni care tin cu Steaua sau cu Dinamo. Pana de curand, ei se laudau cu toate trofeele pe care le-au castigat echipele favorite, dar acum ma pot si eu bucura de acelasi lucru.

Daca tot am ajuns la fotbal, cu ce echipa tii?

Sunt suporter al echipei CFR Cluj, chiar daca atunci cand am venit pentru prima data in Romania am colaborat cu „U“. Pe atunci, ambele echipe erau in diviziile inferioare. Oricum, e fantastic sa vezi ca atat CFR cat si “U” sunt in Liga I si, chiar daca nu pare normal venind de la un suporter al echipei CFR Cluj, e bine ca si rivalii se descurca. Odata ce noul stadion va fi gata, va creste si calitatea sportului. Iar sportul de performanta atrage atleti de top. Toata lumea vede CFR ca pe o echipa internationala, pentru ca aduce o noua fata fotbalului romanesc. Si Premier League e faimoasa pentru faptul ca sunt foarte multi jucatori straini. Acestia din urma spun ca au avut de castigat in urma experientei, pentru ca in Anglia se joaca un fotbal rapid si dur.

Ce diferente sunt intre fotbalul romanesc si cel britanic?

In Anglia, calendarul nostru social se concentreaza in jurul sportului. Avem o echipa de cricket in fiecare sat, o echipa de fotbal… de fapt sunt echipe de fotbal peste tot. Orasul de unde vin eu, Banbury, are o populatie de aproximativ 15.000 de oameni. Insa acolo exista patru divizii de fotbal sambata si trei divizii duminica. Acele doua divizii sunt compuse din 90 de echipe. Vorbim de echipe de fotbal al unei companii sau al unui pub. Unele joaca in ambele zile, unele doar intr-o zi, dar e uimitor ce se intampla!

Dar in ceea ce priveste jocul?

Ritmul si energia lipsesc din fotbalul romanesc. Asta am vazut din tribunele stadionului, la meciurile la care am fost. Jucatorii sunt talentati, vezi goluri fantastice, pase cu calcaiul si totul arata minunat pana in minutul 70, cand parca toata lumea s-a saturat. Mai sunt 20 de minute din partida, iar in Premier League acele ultime minute sunt cele mai antrenante. In acele momente jucatorii intra in viteza a doua si incearca sa dea totul. Aici poti sa vezi 10 minute de joc rapid si alte 20 in care iti vine sa casti. Uneori este ca si cum te-ai uita la vopsea, la cum se usuca. Din acest punct de vedere imi lipseste fotbalul englezesc. Atunci cand ma duc in Anglia la un meci e ca si cum m-as uita la o partida din Romania cu butonul de “fast forward” apasat.

Sunt si suporterii diferiti in Anglia?

In fotbalul englezesc, suporterii ajuta constant echipa si ii imping pe jucatori de la spate. La CFR, dar si pe alte stadioane unde am fost, exista un grup de suporteri care canta tot meciul, dar restul spectatorilor stau si privesc in liniste. Cred ca inclusiv asta are un efect asupra jocului. Tin minte ca odata ce am promovat ca arbitru in ligile superioare, publicul era tot mai numeros. Apogeul a fost la un meci in Londra, pe Queen’s Park, Rangers contra Arsenal. Era un meci amical, dar tribunele erau pline si a fost fantastic. Cand iesi la incalzire nu e nimeni pe stadion, iar apoi auzi din vestiare forfota de afara. Cand te indrepti spre teren, prin tunel, vezi doar lumina de la iesire, apoi gazonul verde. Cand iesi, toata acesta imagine neclara se transforma in fete individuale, care apoi se ridica si incep sa cante pe toata durata meciului. E impresionant!

Ai lasat fotbalul pentru invatamant si orasul pentru un sat, cum e?

Recent ne-am mutat intr-un sat de langa Aghires, in Macau. Imi place foarte mult ca cei mici invata cantece si dansuri populare, iar apoi merg in satele din vecinatate, precum Garbau si Aghires si fac spectacole. Este incredibil cum oameni de toate varstele vin sa vada acele spectacole si sarbatoresc impreuna. E fascinant!

Dupa 10 ani, cum vezi decizia de a te muta in Romania?

Pana acum a fost un drum foarte interesant si ma simt acasa aici, acum ca am si drept de sedere permanenta. Cand merg Anglia, ma simt ca si cum as merge in vacanta. Cand ma intorc cu avionul, trec pe deasupra satului unde locuiesc si ma gandesc: “Sunt acasa”. E un sentiment foarte placut. Cred ca am luat cea mai buna decizie a vietii mele, de fapt a doua cea mai buna. Prima a fost sa ma casatoresc cu sotia mea, Gyongyi.

Bogdan Buburuz
Foto: citynews.ro