Medic plecat in Franta: "Avem un handicap ca si pregatire"

Delia Molnar este medic oncolog rezident la Spitalul Clinic Judetean din Cluj-Napoca. Pentru a se dezvolta pe plan profesional, tanara de 26 de ani a decis sa faca un stagiu de sase luni in Franta. Citynews.ro va prezinta care sunt, in opinia medicului, diferentele pe care le intalneste un rezident roman cand incepe sa munceasca intr-o alta tara. Aflati din interviul de mai jos care sunt principalele diferente intre cele doua sisteme de sanatate.

Reporter: Cand ai terminat Facultatea?

D.M: Am terminat in 2009, acum sunt rezident in anul al doilea. Am facut un an si jumatate in Romania si o jumatate de an o fac in Franta.

Rep: Cum a fost prima ta zi de munca in Besancon?

D.M: In prima zi? Am fost socata. Pentru ca lucreaza foarte mult si ca totul e diferit. Felul in care pacientii sunt tratati, stau cate doi in salon, sau chiar cate unul. Cand intri ca medic in salon bati la usa, ca si cand ai intra in casa cuiva, te prezinti, spui cine esti si ce vrei de la ei. Exista foarte mult respect pentru oameni. Cand am mers prima oara la munca m-au prezentat tuturor, m-au lasat sa merg cu ei peste tot. Atunci am luat contact cu sistemul lor care e complet altfel decat al nostru. Nu am avut niciun fel de tratament preferential, am facut tot ce faceau si rezidentii francezi.

Rep: Cum e in spital, cum se compoarta personalul cu medicii din Romania?

D.M: In spital totul este informatizat, de la prescriptii la planul de tratament, retete, si pana la analize. Ai mult ajutor din partea celorlalti colegi, de alte specialitati, daca ai nevoie de un aviz medical pui mana pe telefon si intrebi. Sunt foarte, foarte buni ca medici. Eu recunosc ca sunt deasupra mea, dar si eu am progresat in cateva luni cat poate intr-un an in tara, sau chiar mai mult.

Rep: Ce diferente exista in cadrul responsabilitatilor?

D.M: Da. Aici ai responsabilitatea actului medical, aici tu iei deciziile legate de pacient. Seful doar te ajuta daca ai nevoie, te supervizeaza. Daca tu consideri ca trebuie facuta o analiza, o examinare, o ceri, indiferent cat costa. Totul e la dispozitia ta. Si in Romania poti cere analize si de multe ori le obtii, dar efortul este mult mai mare. Ca sa obtii o programare la tomograf trebuie ori s-o ceri din timp, ori sa te gandesti daca Casa de Asigurari de Sanatate mai are bani sa acopere, daca nu, pacientul isi plateste examinarea. Aici, in Franta, un pacient oncologic este prise-en-charge 100%, adica totul este subventionat de stat.

Rep: Cat muncesti intr-o zi?

D.M: Minim 12 ore. Asta daca nu sunt de garda. De la 8 am la 8 pm in fiecare zi, mai putin in weekend-uri, tot daca nu fac garda. Am pauza de pranz de o jumatate de ora, merg la cantina si apoi la munca din nou. E o diferenta si la garda intre sistemul francez si cel roman. Mie nu imi place sistemul, dar poate fi o idee pentru Romania de a economisi bani. Se fac garzi la domiciliu, ei le numesc astreint, adica daca te cheama sa mergi la spital, mergi, daca nu, stai acasa. Raspunzi la telefon si daca sunt probleme ai obligatia ca in maxim 20 de minute de la ora apelului sa te prezinti la spital. Din punct de vedere financiar e mai ieftin pentru spital. Francezii, cu exceptia catorva specialitati ca ginecologia sau anestezia, fac doar garzi la domiciliu.

Rep: Cum e in timpul liber? Trebuie sa te documentezi suplimentar?

D.M: Da, aici sunt obligata sa citesc. Si in tara trebuia sa ma documentez, dar aici trebuie sa depasesc inca o bariera, si anume bariera faptului ca in Romania nu am vazut anumite lucruri, prin urmare trebuie sa citesc, sa ma pun la punct. Pun si intrebari la serviciu, dar intr-adevar avem un handicap ca si pregatire. Si nu e vorba de pregatirea proasta din tara, mi-am dat seama cat am stat aici ca e vorba ca avem un handicap ca si pregatire Si nu ti-e tot una sa prescrii cu capul in nori, sau sa stii pe de rost toata patologia pacientului.

Rep: Cum se comporta pacientii francezi cu medicii romani?

D.M: La fel, nu vad diferenta. Sunt intelegatori, totusi parca pun mai multe intrebari. Sunt mai curiosi de boala lor, vor sa stie mai multe lucruri. Dar in general sunt cam la fel. Imi place cand zic “merci  Docteur”. E cea mai mare satisfactie.

Rep: Cat castigai aici, cat castigi in Franta?

D.M: In Romania castigam aproape 1.000 de lei, nu chiar, atunci cand am plecat. In Franta iau 1.300 de euro, dar si munca e pe masura. Eu nu as echivala leafa de aici cu cea de acolo pentru ca munca este categoric mai multa. Pana la urma nici nu e asa de important, pentru ca eu am venit aici ca sa invat. Mai e interesant ca iti organizeaza cursuri de formare. Eu deja am fost de cand sunt aici la Paris, la un congres si am sa mai merg in sudul Frantei daca ma accepta, prin septembrie. Dar tot nu raman aici.

Rep: Care sunt principalele motive pentru care vrei sa te intorci in Romania?

D.M: Ca nu pot munci non-stop, ca nu pot sa nu am o viata. Nu banii sunt totul, cel putin nu pentru mine. O sa ma amuz cand o sa castig iar 250 de euro intr-o luna, dar stiu ca asta ma asteapta si sunt pregatita. Am venit pentru un stagiu de 6 luni, am vazut, am invatat, am cunoscut.

Rep: Cum va fi munca ta aici, in Romania, dupa ce te intorci din Franta?

D.M: Diferita, presupun. Am sa ma gandesc cat de multe faceam in Franta si cate decizii luam singura intr-o zi. Aici nu poti functiona asa, sistemul e altul. Nu ti se permite sa iei decizii in fata unui pacient. Din punct de vedere calitativ va fi superioara. De aceea am venit sa invat, sa incerc sa aplic la noi, sa fac lucrurile “ca la carte”. Oricum la noi sistemul este prost alcatuit, dar nu se pune problema ca nu avem profesionalism. Sunt oameni capabili si la noi, cum sunt si la ei oameni slabi.

Marian Chinciusan
Foto: Colectia personala Delia Molnar