Pianistul care “dansează” Clujul

A învăţat tango de la bunica sa, iar senzualul dans i-a intrat în sânge încă de când era copil. Precum un drog. Începând cu anii ’90 a contribuit la naşterea a ceea ce se numeşte „nuevo tango”, croit pe gustul noilor tineri. 

Mariano Castro este unul dintre artiştii pentru care Clujul a devenit un loc de exprimare în care revine cu drag, de fiecare dată când este chemat. După ce împreună cu colegii săi din trupa de tango cu influenţe electronice, Narcoango, a concertat pe scena Teatrului Naţional din Cluj, în această vară, Mariano a răspuns invitaţiei Ambasadei Argentinei în România şi a Şcolii de Tango Argentinian „Profumo di Tango” de a lua parte la două evenimente deosebite găzduite de Hotel Granata: un seminar muzical şi un concert de pian de muzică clasică şi „tango nuevo”.

Înaintea concertului pe care l-a susţinut vineri, 11 noiembrie, Mesagerul de Cluj a reuşit să vorbească cu artistul argentinian despre pasiunea pentru tango, sentimente şi viitor.

Reporter: Cine este Mariano Castro?

Mariano Castro: Mariano Castro este un muzician din Argentina, din Buenos Aires care a avut privilegiul de a fi un fel de ambasador cultural al ţării sale şi de a călători în jurul lumii.

Este tango-ul o parte esenţială a vieţii tale? Este o modalitate de exprimare?

Este şi a fost foarte important pentru mine de când eram foarte mic. Deşi tango-ul nu este foarte popular printre tineri de vârste fragede, eu am fost atras de tango prin intermediul bunicii mele, care a fost pianistă de tango. Nu a fost profesionistă. Am fost nevoit să lupt mult pentru a-mi convinge părinţii că vreau să devin muzician.

Ce înseamnă conceptul de „nuevo tango”?

Tango-ul a suferit mult în timpul Marii Depresiuni din 1929, şi apoi în anii ‘60, ’70 şi chiar în anii ’80. Astfel, un nou mod de a exprima acest dans era necesar. În anii ’90 şi astăzi, tango-ul a început să fie un mod de exprimare pentru tinerii dornici să danseze şi mulţi muzicieni au început să mixeze tango-ul cu muzică actuală, precum jazz-ul, muzică clasică contemporană, sau cu muzică alternativă. Înainte, tango-ul era mult mai conservator în acest sens. Era nevoie ca cineva să aducă o noutate în acest mod de exprimare. 

Şi-a pierdut „nuevo tango” pasiunea?

Nu. Este foarte important ca toate stilurile de tango să îşi păstreze pasiunea. Tango-ul s-a născut printre oameni care tânjeau după pământul lor natal, care aveau o nostalgie. Era o muzică tristă a imigranţilor care au venit în Argentina şi pasiunea acestora pentru ceea ce au lăsat în urmă se păstrează şi astăzi prin dans şi muzică.

Ce aştepţi să regăsească oamenii în muzica ta?

Vreau să le arăt lumea mea intimă. Când cânt le arăt lumea mea interioară. Dacă reuşesc asta, întocmai va fi şi răspunsul publicului. 

Eşti pianist, chitarist şi compozitor. Îi instruieşti şi pe cei mai puţin iniţiaţi?

Când sunt în Argentina predau foarte mult. Seminarul muzical pe care l-am susţinut la Cluj, în urma invitaţiei Ambasadei Argentinei în România şi a Şcolii de Tango Argentinian „Profumo di Tango” a fost special, deoarece în prima parte am vorbit despre istoria de peste 100 de ani a tango-ului, despre evoluţia lui. Am avut şi o parte muzicală, pentru a le demonstra participanţilor structura tango-ului. A fost ceva diferit, ceva nou pentru Cluj. Mi-am dorit prin acest work-shop ca lumea şi invitaţii să înveţe să simtă tango-ul. Am avut ocazia să fiu şi profesor, dar şi muzician.

Care este principala diferenţă dintre argentinieni şi europeni în modul lor de a simţi muzica?

În România am fost surprins să observ că oamenii sunt foarte similari cu argentinienii, foarte receptivi, sociabili. Aceste similarităţi nu există, de exemplu, în Germania sau în Franţa. În schimb, toţi europenii sunt foarte deschişi să asculte muzica noastră. În Argentina este ok, dar atunci când eşti din ţara natală e foarte greu să faci faţă competiţiei. Este foarte dificil să ai succes în propria ţară. În cazul meu succesul a venit la nivel internaţional şi apoi în ţara mea. 

De ce faci muzică?

A fost o decizie pe care am luat-o când aveam 17-18 ani. Muzica pentru mine este o modalitate de exprimare pe care nu o regăsesc în nimic altceva. De multe ori explic mai bine lucruri prin muzică, decât prin cuvinte. A fost o decizie pe care mi-am asumat-o ca oricare alt artist care ştie ce implicaţii are această meserie.

Unde te vezi în următorii zece ani?

Sper să merg mai departe cu această carieră, să călătoresc în jurul lumii şi să le demonstrez oamenilor muzica din oraşul meu. Sper să fie cel puţin la fel de bună ca acum şi chiar mai bună. 

Ce înseamnă Narcotango pentru tine şi cariera ta artistică?

Cu Narcotango am cântat în numeroase ţări în jurul lumii. Suntem patru prieteni în această trupă, călătorim împreună şi constant încercăm să ne îmbunătăţim performanţa. Narcotango mai înseamnă şi o nouă expresie a tango-ului, un fel de avangardă a tango-ului pe care nu mulţi o simpatizează. Cu toate acestea, avem publicul nostru deja format. Narcotango înseamnă un mix de tango cu elemente contemporane, cu sintetizatori, pian, sunete noi. Mai este numit „neo-tango”, „new tango” sau „tango electronic”.

Pe scurt, despre Mariano

Mariano Castro s-a născut în 1975, în Buenos Aires, Argentina. Studiile muzicale le-a început la vârsta de 11 ani. De-a lungul carierei sale ca interpret artistul a abordat diferite stiluri muzicale, cântând în formaţii de muzică rock, jazz, tango sau muzică clasică, fiind în acelaşi timp pianist şi chitarist.

A participat la peste 20 de producţii muzicale cu numeroşi artişti. În 2004, Mariano Castro a înregistrat primul său album, „Solitando”, produs de Mike Strand. Din 2008 face parte din trupa Narcotango, care îmbină tango-ul cu muzica electronică. În 2009 şi 2010, împreună cu Narcotango, Mariano este nominalizat la premiile Grammy Latino, la categoria „cel mai bun album de tango”. Până în prezent a participat la festivaluri şi evenimente organizate în SUA, Canada, Brazilia, Ecuador, Italia, Elveţia, Germania, Portugalia, Rusia sau România.

În cadrul turneelor sale a fost invitat să ia parte şi la diverse concerte educaţionale şi work-shopuri şi să vorbească participanţilor despre istoria tumultoasă a tango-ului.