PS Vasile Someşanul: Vremurile de criză ne unesc

Centrul de îngrijiri paleative „Sf. Nectarie” va fi inaugurat astăzi în prezenţa celor care au făcut posibilă investiţia destinată ameliorării suferinţei bolnavilor de cancer. În contextul în care criza ne face pe fiecare dintre noi să ne gândim doar la interesul propriu, Preasfinţitul Vasile Someşanul vorbeşte despre bucuria de a dărui.

Amenajarea centrului destinat bolnavilor de cancer şi familiilor lor s-a făcut prin grija Preasfinţitului Episcop-vicar Vasile Someşanul. Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de aproape 2.000 de metri pătraţi, unde sunt amenajate o unitate hospice cu mai multe saloane de internare, un centru de zi pentru adulţi şi un ambulatoriu de specialitate.

Serviciile gratuite vor fi asigurate de o echipă interdisciplinară, formată din medici, preoţi, farmacişti, asistente medicale, asistenţi sociali, infirmiere şi voluntari. Acesta este primul program de acest fel din Cluj-Napoca, care îşi propune să acorde bolnavilor oncologici în faze terminale îngrijiri medico-sociale şi spirituale.

Reporter: În contextul crizei actuale, o astfel de investiţie poate fi considerată un semn al reorientării noastre către lucrurile cu adevărat importante? 

PS Vasile Someşanul: Proiectul Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului a fost bine primit de autorităţi şi de enoriaşi încă de la început. Cu ajutorul lui Dumnezeu, după ce au început lucrările, am primit semnale că oamenii sunt dispuşi să dea o mână de ajutor celor care au nevoie. Mesajul Mântuitorului este legat de iubire şi am văzut că există iubire faţă de semeni, că oamenii îşi întorc faţa către lucrurile care contează cu adevărat, că nu rămân nepăsători în faţa suferinţei. Fiecare suntem fii ai Tatălui Ceresc, iar suferinţa a fost lăsată în lume tocmai pentru a crea solidaritate, comuniune. Omul suferind are nevoie de înţelegere şi ajutor, iar eu am încredere că acest mesaj ajunge în inimile tuturor.

Aveţi şansa să staţi de vorbă cu oamenii, să le ascultaţi problemele. Cu ce impresie rămâneţi: ne înrăiesc vremurile sau ne îmbunează?

Să ştiţi că nu ne înrăiesc, dimpotrivă. Chiar dacă nu este foarte evident, vremurile de lipsă, de criză, ne unesc. Trăind cu speranţa că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce, ci doar ne pune la încercare, regăsim umanitatea din noi. Unii oameni ajung năpăstuiţi, în pragul sărăciei şi cei care au mai multe posibilităţi trebuie să deschidă punga, aşa cum făceau în vremurile vechi. Filantropia şi grija faţă de oameni sunt parte a învăţăturii creştine. Întotdeauna în momentele grele oamenii s-au unit şi şi-au dat seama că numai împreună, ajutându-se, pot să depăşească necazurile.

O constatare este faptul că bisericile sunt mai mereu pline de tineri. Avem şansa unor noi repere, după ce i-am lăsat în faţa calculatoarelor sau le-am pus desene animate şi am crezut că-i de ajuns?

Se spune că înţelepciunea este un apanaj al vârstei, că înaintând în ani dobândeşti experienţă şi maturitate. Să ştiţi că şi tinereţea are avantajul ei. Tinerii îşi păstrează o candoare a inimii, o puritate, pe care unii din păcate o pierd înaintând în vârstă. Această curăţenie sufletească este specifică inimilor tinere, care sunt mai deschise către învăţătură, către spiritualitate. Tentaţia aceasta a calculatorului, a internetului, a televizourului, a drogurilor era străină neamului nostru, dar încet-încet a pătruns şi la noi. Avem însă norocul că există un front religios foarte bine înrădăcinat, care ne fereşte tinerii să cadă cu totul în aceste ispite. 

În final, cum aţi defini dăruirea?

Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „dăruind vei dobândi”. Fiecare dintre noi simţim de-a lungul existenţei noastre dorul de Dumnezeu. Dorul acesta se manifestă tocmai prin dorinţa de a dărui, de a fi mai aproape de ceilalţi şi prin asta, mai aproape de Dumnezeu, care este la rândul lui iubire şi dăruire. 

Cristina Mihăilă (Servus_Cluj)