Puscas: Somesul navigabil, proiect de pe vremea Imperiului

Fostul negociator-sef al Romaniei cu Uniunea Europeana, ministrul Vasile Puscas, face radiografia a ceea ce numim "Somes navigabil" in contextul dezvoltarii regionale durabile. De unde vine ideea, ce presupune ca proiectie regionala, de unde s-ar putea gasi fondurile necesare – intrebari la care raspunsurile sunt simple. Cu o conditie: sa vrem intr-adevar sa intelegem, dupa ani buni, ce fel de Transilvanie si ce fel de capitala a ei ne dorim.

Reporter: Servus_Cluj a demarat aceasta campanie pentru un Somes navigabil, macar in interiorul orasului, asa cum exista in Occident. Cel putin intr-o prima faza, vorbind intr-adevar de dezvoltare durabila. E o simpla dorinta, o utopie sau putem intr-adevar s-o facem?
Vasile Puscas: Ideea in sine este foarte buna. Dupa cate imi amintesc eu, dupa 2005-2006 s-a discutat destul de insistent in anumite parti ale Transilvaniei despre acest subiect. Imi amintesc ca cei de la Satu Mare au fost mult mai insistenti si au incheiat niste proiecte, am aflat ca peste o luna vor prezenta deja un proiect de amenajare intre Satu Mare si Tokai. Exista un plan de amenajare teritoriala, aprobat chiar si de Parlament, dar, cum suntem noi obisnuiti, luam strategiile, le punem in rafturi si le lasam acolo, uitand de ele. Acolo se vorbeste despre navigarea pe Somes si pe Mures. Mi se pare o abordare putin mecanica. Mi-ar placea sa existe nu numai o abordare nu neaparat din perspectiva amenajarii teritoriale, ci si din perspectiva spatialitatii pietei, ceea ce in Romania nu se prea practica. Autostrada Transilvania ar fi dat posibilitatea catorva identitati spatiale sa se integreze in piata europeana mult mai rapid, dar au fost alte interese la mijloc, altele decat cele clare declarate de dezvoltarea pietei interne...In ceea ce priveste Somesul, se discuta despre amenajare din perspectiva mediului, despre loisir, transport, eventual turism cultural. Dar inca nu am vazut absolut nicio discutie despre perspectiva dezvoltarii acestei piete, care ar trebui sa contribuie la o diminuare a discrepantelor acestei zone fata de alte spatii interne ale Uniunii Europene. Daca ar fi o asemenea abordare, care ar pune problemele economice, teritoriale, de mediu, turism - deci o formula integrata -, ar avea sorti de izbanda, ar gasi inclusiv finantare si, dupa parerea mea, s-ar gasi chiar investitori sau grupuri de investitori.

De ce credeti ca s-a evitat inceperea acestui proiect?
In primul rand, datorita abordarilor „parohialiste”. Iata, Clujul se gandeste ce sa faca pentru loisir. Ce sa faca dintr-un capat al orasului in altul, astfel incat clujenii sa se simta bine. Cei din Satu Mare vor sa sa elimine concurenta unei axe de transport comerciale, care este cea din Sud, si sa iasa din conul de umbra. Satmarenii spun ca sunt portiunea de harta prinsa in cui - au complexul acesta. Capitania Dej nu are o conceptie. Ce poate sa faca aceasta capitanie - eventual sa ia planul de amenajare teritoriala din punctul de vedere al evolutiei demografice. Capitania Dej dateaza din secolul 19, dar in momentul de fata numara barcile de pe raurile si lacurile din Transilvania. Asemenea abordari, este cat se poate de clar, nu le ia nimeni in serios. Fiecare luat separat nu are capacitatea investitionala sa realizeze un astfel de proiect. In primul rand e nevoie de o abordare regionala, in al doilea de o abordare transportaliera, iar in al treilea rand de o abordare integrativa. Atata timp cat nu se merge pe aceasta cale, fiecare va veni cu tot felul de idei, spunand cat sunt de frumoase, dar uite ce vremuri grele traim, ca nu le putem realiza. Cultura parohialista din administratia Romaniei dauneaza si locului si mediului general.

Pe ce strategie ne bazam cand vorbim de bani europeni?
Am vazut ca cei de la Satu Mare merg pe Programul Operational Transporturi. Altii se duc pe Mediu. Mai sunt si cei ce au in vedere Programul Operational Regional. Strategia Dunarii da sanse unei abordari integratiste, a uneia transportaliere si, in acelasi timp, vine cu solutii din punctul de vedere al combinarii fondurilor publice si private. In masura in care autoritatile ar fi capabile sa argumenteze asemenea strategie, atunci ar fi mult mai bine.

Ce ar insemna pentru Transilvania, pentru Cluj, ca acest proiect sa fie dus pana la capat?
Dupa experienta cu Autostrada Transilvania, este destul de dificil sa argumentezi un asemenea proiect. Este, din punctul de vedere al managementului, mult mai dificil, pentru ca pentru autostrada nu au reusit consiliile judetene si consiliile locale sa rezolve problema expropierilor nici pana in data de astazi. De aceea tot insist eu pe cultura de cooperare a autoritatilor. La asta ma refer cand vorbesc de parohialism. Din punctul de vedere al zonei, ar trebui sa existe si o viziune foarte clara de dezvoltare a regiunii, care pe hartie, poate fi gasita, dar in realitate, pe teren, nu o gasesti. Probabil, in afara de programul acesta, care a insemnat transportul apei de la Tarnita la Zalau, alt program regional zona nu a dezvoltat. Programul acesta, de o suta si ceva de kilometri, are o vechime de un deceniu. Atat a trebuit ca sa ajunga, in sfarsit, la stadiul de maturitate. E nevoie de o alta cultura manageriala, de o alta viziune a politicii de dezvoltare, si, nu in ultimul rand, e nevoie sa creem oportunitati pe care sa le putem argumenta foarte bine. Noi am facut o obisnuinta din a irosi toate oportunitatile care ni s-au ivit. Acum suntem pe cale sa irosim cea mai mare oportunitate care i s-a ivit Romaniei de la 1918. Exact asa cum am irosit-o pe cea de atunci, suntem pe cale sa o irosim si pe aceasta a aderarii la Uniunea Europeana. Daca asemenea oportunitati, care inseamna si posibilitati de finantare, le irosesti, restul raman planuri. Planurile sunt din secolul al 18-lea, de la imparatii Maria Tereza si, mai ales, Iosif al II-lea. Planurile sunt multe, le avem. Au fost dezbateri foarte serioase, mai ales in a doua parte a secolului al 19-lea, cand Imperiul Habsburgic punea serios problema integrarii spatiului habsburgic. Cand a pus aceasta problema, una dintre chestiuni a fost infrastructura de transport. Cea rutiera, feroviara si hidrografica jucau un rol extraordinar, datorita axei dunarene si datorita afluentilor care puneau intr-o conexiune diferite regiuni ale imperiului. Nu s-a reusit tocmai datorita acestor pretentii parohialiste. Tot timpul, localul a fost mai puternic decat integralul.

Ca sa ramanem in context, cum ar fi putut arata Somesul, Muresul, Oltul, Siretul, daca nu existau cazul Bancorex si toate celelalte. Pe romaneste spus, daca se fura mai putin, daca guvernele erau compuse doar din specialisti? Privim la nemti, la polonezi cu aceeasi invidie admirativa...
Ne putem indrepta atentia catre Germania sau Polonia ultimilor cinci ani. Polonia si-a modificat pozitiv conduita de guvernare, intelegand ca este in Uniunea Europeana si intelegand ce inseamna sa ai niste obiective clare si sa te duci pana la capat cu ele. Spre deosebire de aceasta, Romania a preluat o traditie nefericita a istoriei moderne a Romaniei, a dezvoltat statul clientelar. Romania a privatizat profiturile si a nationalizat costurile. Asta s-a intamplat in ultimii 20 de ani. Ca-i spunem hotie, talharie sau alte lucruri, astea sunt chestiuni care trebuie sa intre in formula juridica. Eu va spun ca s-au privatizat, chiar din 1990, beneficiile si s-au nationalizat costurile, ceea ce a dus la o saracire cum rar se intampla. Bulgaria vine acum si ne depaseste la foarte multe dintre coordonatele standardului de viata. Cu o asemenea conduita este dificil sa argumentezi, nu numai in fata autoritatilor din Bruxelles, cat mai ales a pietei de capital private, a grupurilor de investitii. Trebuie sa demonstram ca este bine sa faci investitii pe termen lung, e nevoie de Romania ca alta tara, adica o tara normala.

Dati vreo sansa acestui proiect?
Imi doresc ca acest proiect sa se realizeze, nu numai datorita faptului ca va duce la dezvoltarea a cel putin a 6-7 judete, fiindca nu e vorba doar de a face raul navigabil, ci inseamna extraordinar de multe avantaje economice si sociale pentru zonele apropiate. Imi doresc lucrul acesta asa cu si l-au dorit bunicii mei pe vremea lui Iosif al II-lea. Probabil n-o sa ajung si eu ca ei, sa spun ca a fost doar un ideal. Speram sa se si materializeze .

Adina Fartusnic (Servus_Cluj)