Puscas: „Trebuie sa renuntam la a ne considera victime"

Vasile Puscas, fostul negociator-sef al Romaniei cu UE si fost ministru al Afacerilor Europene, considera ca Romania trebuie sa faca schimbari majore in ceea ce priveste securitatea nationala. Acesta spune ca trebuie sa renuntam sa privim acest concept doar in sensul traditional de aparare si ca trebuie sa ne adaptam miscarilor internationale. In caz contrar cetatenii tarii vor fi condamnati la un standard de viata scazut.

Reporter: Ce inseamna securitatea nationala? Ce presupune ea?

Vasile Puscas: In primul rand, securitatea nationala in epoca interdependentelor globale sau in aceasta etapa a sistemului international cu globalizarea interdependentelor este un demers continuu, proactiv, nu doar in sensul traditional de aparare, ci de participare la tot ce poate aduce un beneficiu tarii, statului. Este chestiune de securitate nationala daca nu folosesti o oportunitate, spre exemplu, care poate sa apara nu neaparat in tara, nu neaparat langa tine, ci printr-o intersectie a interdependentelor dintr-o anumita regiune sau dintr-o anumita zona a globului. Apoi este parte a securitatii nationale managementul crizei si al conflictelor. Acest management este permanent, este continuu, el trebuie sa evite intrarea in faza conflictuala, si acesta intereseaza nu numai zona militar politica, ci in zilele noastre la fel de intens chestiunile comerciale, chestiunile sociale si chestiunile relationale.

Spuneati ca in Romania nu exista o cultura a securitatii nationale. De ce?

Datorita faptului ca in Romania nu s-a dezbatut acest subiect nici in ultimii 20 de ani si nici inainte. Datorita faptului ca a existat o abordare care se referea la apararea tarii. Uitati-va si astazi institutia care teoretic si practic, sau daca vreti constitutional are rolul securitatii nationale se numeste Consiliul Suprem de Aparare. Ar trebui sa se numeasca foarte clar Consiliul Securitatii Nationale. Apararea implica in primul rand aspectele militare, astazi pericolele la adresa securitatii nu vin doar din posibilele atacuri militare, vin foarte mult din manifestari asa-numite non-ortodoxe sau non-clasice, de la pandemii si pana la aspecte comunicationale, de la chestiuni de mediu pana la chestiuni legate de politici comerciale.

Sunt asa numitele aspecte transnationale cu care astazi trebuie sa opereze si statele si corporatiile si firmele, dar si indivizii ce trebuie sa li se adreseze politica aceasta de securitate nationala intr-o formula adecvata nu in formula clasica de aparare. Un alt aspect care in epoca globalizarii este foarte frecvent discutat in relatie cu securitatea nationala este aceea al identitatii, fie ca este vorba de identitate nationala sau identitate comunitara.

Pana si in UE in dezbaterile din perioada 2002 - 2004 conventia privind viitorul Europei s-a pus foarte mare accent pe identitatea europeana in contextul globalizarii. Aceste lucruri nu se confunda cu brandul de tara aceste chestiuni sunt mai degraba ceea ce in relatiile internationale se numesc social networking, adica relationare sociala internationala, in care aspectele identitare sunt foarte importante. Aici daca discutam de chestiunile securitatii nationale spre exemplu ce rol are cultura in sustinerea identitatii nationale din punctul de vedere al globalizarii.

Daca pana acum securitatea nationala era legata de statalitate, formula traditionala, acum se pune problema foarte accentuat inclusiv in ceea ce priveste securitatea individului. Nu doar cetateanul este obligat sa sustina politica securitatii nationala a unui stat, dar statul este obligat sa asigure securitatea individului. Este o relationare care functioneaza cam de 35 de ani in sistemul international, iar dupa 2001 foarte intens in dezbaterile internationale in ceea ce priveste securitatea internationala si securitatea nationala.

Ce ar trebui sa faca Romania pentru a dezvolta cultura securitatii nationale?

In primul rand sa se pozitioneze constient in realitatea internationala a globalizarii. Chiar sa dezbata, sa se dezvolte si in Romania o cultura a securitatii nationale corelata cu functiile statului, ai actorilor non-statali, ai organizatiilor in lumea aceasta contemporana. Pentru ca daca noi nu ne autodefinim apropo de identitate, atunci ajungem la ceea ce avem acum frecvent. Adica la complexe de inferioritate sau sa ne autovictimizam. Noi intotdeauna suntem victime.

Parca am trai in era cuceririlor otomane. Or nu este asa. Neparticipand si neclarificand tu insuti ca actor statal, ca cetatean lucrul acesta esti la voia intamplarii intr-o etapa in care interdependentele globale organizeaza niste mutatii fantastice, extraordinare in campul relatiilor internationale. Astazi spre exemplu nu numai statele active, care au o filosofie activa in sistemul international, nu pasiva, dar si corporatiile, firmele incearca sa se repozitioneze post criza.

Este o tema de securitate nationala si aceasta. In repozitionarea post-criza poti fi dependent, poti fi in relatie de contagiune cu un grup sau cu un alt stat sau poti fi intr-o situatie in care iti valorifici foarte bine avantajele competitive. Romania din pacate nu este in aceasta ultima pozitie desi mie mi-ar placea sa fie acolo din perspectiva relatiilor internationale. Ar trebui sa eliminam o data complexul acesta al discutiei despre securitatea nationala doar din perspectiva politica sau politicianista.

Din pacate aici avem o traditie nefericita de la perioada dinainte de primul razboi mondial, si apoi explodand pur si simplu in politizarea acestui subiect din perspectiva perioadei comuniste. Acum e nevoie nu neaparat de o inovare, dar e nevoie de o despartire.

Suntem in Uniunea Europeana, suntem in NATO, e nevoie de o transformare a gandirii noastre vizavi de conceptul securitatii nationale. Stiu ca pentru foarte multi este greu, stiu ca foarte multi prefera sa se lege de Penes Curcanul, stiu ca foarte multi au dorinta sa traiasca din niste legende, dar Romania trebuie sa aiba un viitor, iar acest viitor trebuie foarte bine construit. Altminteri, si iarasi este o chestiune de securitate nationala, la un moment dat cetatenii parasesc propriul stat.

Pentru analiza securitatii internationale o problema majora este exact aceasta a fluxurilor imigrationiste. In virtutea drepturilor fundamentale ale omului si a dreptului la libera circulatie, un stat daca nu se pozitioneaza in favoarea cetateanului, acesta pleaca. E o drama care se petrece la nivel de indivizi dar si la nivel de grupuri, comunitati intregi. Noi am avut niste experiente, am avut experienta noi ardelenii la sfarsit de secol XIX, inceputul secolului XX, cand foarte multi romani au plecat in America.

Si acum, dupa ce s-au ridicat vizele dupa 2002, am experimentat o plecare masiva pe campul muncii din Uniunea Europeana. De ce s-a intamplat lucrul acesta acum, datorita faptului ca Romania nu a venit cu relevarea avantajelor competitive pe piata interna europeana. A fost un actor pasiv, a gandit securitatea doar in termeni traditionalisti.

Care este cauza pentru care tratam acest concept doar in termeni traditionalisti, de ce nu putem largi sfera?

Cred ca nu lipsa capacitatii intelectuale, ci mai degraba lipsa discernamantului prioritatilor. La noi politicianismul a dominat piata politica si nu invers. De aceea e nevoie de o transformare totala radicala a sistemului politic la noi. E nevoie ca partidele in sfarsit sa se europenizeze. Au promis pana in 2007 ca o fac, dar au trecut trei ani si jumatate de la aderare si vad o obstinatie a partidelor in a se infunda in fanariotism si nu in europenism. Aceasta ar fi o schimbare obligatorie, absolut necesara. Schimbarea din perspectiva securitatii nationale este obligatorie prin aceea ca acum nu ai de-a face cu atacuri, nu ai de-a face cu conceptia «statul sunt eu», asa a fost si in vremea lui Ludovic al XIV-lea, asa a fost si pe vremea lui Stalin, si pe vremea lui Ceausescu.

Acum statul inseamna cetatean, la plural bineinteles. E nevoie sa trecem o data de la statul doctrinar la statul cetatenesc. Ar fi nevoie de aceasta schimbare. O alta chestiune care ne tine in traditionalism se datoreaza oarecum viziunilor romantice care dateaza din secolul XVIII  pana in secolul XX, ca romanii sunt permanent atacati, romanii permanent trebuie sa se apere, romanii sunt victime posibile sau victime desemnate. Acum trebuie sa mergi activ, aratandu-ti avantajele competitive si asta inseamna sa studiem foarte bine fluxurile, traseele, miscarile pietei globale si ale pietei interne europene, nu doar enclav. Viziunea aceasta asupra securitatii internationale la cei mai multi dintre cei care s-au ocupat de acest aspect este o zona enclavizata, ori astazi ai de-a face cu participare chiar si indirecta la fluxurile interdependentelor globale.

Ce riscam, ce pierdem daca nu reusim nici in zece ani sa trecem de la conceptul traditionalist la cel modern?

In primul rand pierdem pozitionarea noastra in sistemul international care acum se restructureaza. Foarte curand va fi intalnirea de la Toronto G20, care nu face altceva decat redeseneaza sistemul international. Aceasta redesenare care a pornit de la aspectele financiare. Dupa aspectele financiare, urmeaza cele institutionale, de unde vor decurge statele, care vor schimba foarte mult atributele, vor fi statele obligate, si subliniez lucrul acesta, sa tina cont intern de miscarile internationale.

Nu va mai fi o dihotomie asa de pronuntata cum era mai ales in conceptele romanesti intre politica interna si politica externa sau politica internationala. Netinand cont de toate lucrurile acestea, Romania risca periferizarea nucleului care restructureaza sistemul international, risca o autoexcludere de la dezvoltare pentru ca aici este vorba de dezvoltare durabila, inseamna o condamnare a cetatenilor romani la un standard de viata mai scazut in comparatie cu alte zone ale globului.  Si de aici decurg foarte multe chestiuni sociale.

Elza Almasi