Din Spania, la facultate în Cluj

Au văzut pentru prima dată zăpadă când au ajuns în Cluj şi încă este o enigmă pentru ele de ce oraşul de pe malul Someşului este împânzit de cabluri electrice. Cu toate acestea, le place limba română şi clujenii. Atât de mult încât aproape s-ar muta aici.

Belen, Lorena şi Sara au ajuns în Cluj în septembrie şi vor rămâne până în luna iunie a anului viitor ca bursiere Erasmus ale Facultăţii de Psihologie din cadrul UBB. Înainte de a veni în Cluj-Napoca, tinerele nu cunoşteau nimic despre România: “Când le-am spus părinţilor mei că vreau să vin în România să studiez s-au împotrivit total. În Spania, românii nu sunt foarte bine văzuţi, au o reputaţie destul de proastă. Poate este adevărat, însă nu în cazul tuturor românilor. Noi, personal, am întâlnit aici doar români amabili şi binevoitori”, povesteşte Belen, adăugând că România este o alegere foarte bună:

„În câţiva ani, România va fi preferată de tot mai mulţi studenţi Erasmus. Acum însă, studenţii spanioli preferă Polonia pentru că este mult mai ieftin. Sau cel puţin aşa cred ei”, completează ea, adăugând că, în Cluj, calitatea vieţii este aceeaşi cu cea pe care o avea în Spania.  Pentru cele trei tinere, în ţări precum Olanda, Belgia sau Italia li se pare imposibil să locuiască timp de un an, având în vedere că o bursă Erasmus nu acoperă cheltuielile care să le permită un stil de viaţă decent.

De ce Cluj-Napoca

Pe lângă faptul că în Cluj se trăieşte mai ieftin decât în alte oraşe din Europa, de ce şi-ar dori un student străin să experimenteze, timp de un an, viaţa într-o ţară despre care nu cunoaşte decât ceea ce promovează societatea în care trăiesc?. “Am venit aici dorindu-mi să cunosc o nouă cultură. Căutând mai multe informaţii despre Cluj am văzut că este printre cele mai europene oraşe ale României”, îşi motivează Lorena alegerea. Pentru prietena ei, Sara, Clujul a constituit prima opţiune în momentul în care a analizat oraşul din punct de vedere al ofertei universitare.

Pentru toate trei însă, venirea la Cluj este o experienţă culturală care le oferă posibilitatea unică de a se conforma tradiţiei unei alte culturi şi de a intra în contact cu studenţi români, dar şi cu alţi bursieri străini din ţări precum Coreea, Italia, Franţa sau Germania. “Ne înţelegem în limba engleză şi prin mimică”, povesteşte Lorena, recunoscând că printre studenţii spanioli limba engleză nu este foarte populară: “În Spania, foarte puţini oameni cunosc şi vorbesc limba engleză, în România însă, toată lumea ştie această limbă”. 

De ce nu România

Ce le-ar opri pe tinerele studente să se stabilească în Cluj după terminarea studiilor? “Frigul”, răspund fetele fără să stea pe gânduri. “Cel mai greu ne-am obişnuit cu vremea din România. În Cluj am văzut zăpadă pentru prima dată şi nu ne-a plăcut deloc”, mărturisesc tinerele, gândindu-se cu nostalgie la clima mediteraneană de-acasă. O altă barieră în stabilirea lor în oraşul de pe Someş este una de natură “estetică”. “În Cluj toate cablurile electrice sunt în plină stradă, pe stâlpi, atârnând în aer. Uneori chiar ne gândim, oare nu este periculos pentru toţi trecătorii care sunt nevoiţi să meargă pe sub ele?”, îşi afişează Belen nemulţumirea, de altfel vădit justificată.

Pe Lorena o nemulţumeşte fumatul în locurile publice: “De cele mai multe ori când ieşim în oraş mirosul ni se impregnează în haine timp de câteva zile, ceea ce nu este foarte îmbucurător”. Fetele cred şi că sisteml educaţional din România este foarte lent. Ele, de exemplu, nu apucaseră nici în noiembrie să-şi cunoască toţi profesorii, iar coordonatorul studenţilor străini a aflat de venirea lor la Cluj foarte târziu. “Din păcate, există un mare deficit de comunicare în acest sistem, ceea ce ne îngreunează parcursul academic”. Un alt motiv de nemulţumire este programul scurt al magazinelor în timpul zilelor lucrătoare. 

“Cine eşti” şi “La revedere”

Programul Erasmus le pune la dispoziţie studenţilor străini în jur de opt ore pe săptămână, ceea ce înseamnă cursuri de limbi străine, engleză şi franceză, respectiv de limbă română la Facultatea de Litere. “Nu avem multe cursuri, avem mai multe proiecte şi teme pentru casă. Dacă ar fi să alegem însă, preferăm cele patru ore de limbă română. În cele câteva ore învăţăm mai multe decât am învăţa într-o săptămână întreagă”, se destăinuie tinerele. „La revedere, Mulţumesc, Îmi pare bine, Şi mie, Îngheţată, Cine eşti, Eu sunt...” sunt primele cuvinte pe care le-au învăţat în limba română.

„Este încă foarte dificil, dar ne străduim”, se scuză cu modestie Belen. Până să înveţe limba, au încercat să se se obişnuiască măcar cu bucătăria românească: „Ne lipseşte desigur paelia, reţeta specifică zonei din care provenim noi, însă sarmalele şi mămăliga au mari şanse să o înlocuiască”. Cel mai mult le lipseşte muzica specific spaniolă, respectiv salsa şi folk-ul spaniol, pe care în Cluj nu au ocazia să o asculte decât în camera de cămin. „Încă suntem în căutarea localurilor unde putem asculta şi dansa muzica noastră preferată. Asta nu înseamnă că nu ne place house-ul românesc”, spune Lorena. Până acum, Belen, Lorena şi Sara au vizitat printre altele, oraşele Braşov, Sibiu, Sighişoara şi Bran şi şi-au propus ca în timpul petrecut în Cluj să înveţe cât mai multe despre România şi români. 

Cristina Beligăr