A făcut Tişe profeţii legate de Apostu?

Tensiunile dintre preşedintele Consiliului Judeţean, Alin Tişe, şi primarul Sorin Apostu, au fost de notorietate în Cluj. Ele au culminat în urmă cu un an, când Alin Tişe a demisionat din toate funcţiile deţinute în PDL Cluj, unde era vicepreşedinte, precum şi prim-vicepreşedinte la organizaţia Cluj-Napoca, organizaţie pe care în acest an a preluat-o, în calitate de preşedinte, Sorin Apostu.

Declaraţiile lui Alin Tişe făcute în urmă cu un an şi la începutul anului în curs semnalau că ceva nu e în regulă în PDL Cluj. El sublinia faptul că trebuie separat albul de negru, sforarii de oameni valoroşi şi oportuniştii de oameni loiali. Ba făcea şi o parabolă care poate fi interpretată ca o profeţie pentru ceea ce urma să vină. 

Tişe: PDL Cluj va lua un şut în fund

Iată ce a declarat Alin Tişe la începutul acestui an, în contextul tensiunilor pe care le-a avut cu conducerea organizaţiei, în special cu primarul Sorin Apostu. ”Eu mă simt extrem de confortabil psihic şi fizic prin faptul că încerc de un an şi jumătate să conving în cerc restrâns partidul că sunt anumite probleme (…). După un an şi jumătate în care am spus că aştept rezolvarea unor probleme mi-am dat seama că e în zadar, nerămânând decât să spun lucrurile public. Probabil că frica de electorat îi va face să schimbe în organizaţie anumite lucruri; dacă nu o vor face, organizaţia Cluj va lua un şut în fund în 2012. De la electorat. Numai electoratul îi mai poate face să schimbe practicile în partid”, spune Alin Tişe.

De asemenea, el cerea eliminarea sforarilor, a oportuniştilor şi a politrucilor din PDL Cluj. „Modernizarea României înseamnă şi modernizarea partidelor politice. (…) A moderniza această organizaţie (a PDL Cluj –n. red.) înseamnă pentru mine a separa albul de negru, a separa politicienii de politruci, a separa sforarii de oameni valoroşi, a separa oportuniştii de oameni loiali partidului şi a aşeza oamenii după competenţa lor politică şi după modul în care sunt percepuţi de electorat”, mai spunea Alin Tişe, cu ţintă foarte precisă.

Alin Tişe mai spunea că neregulile semnalate i-au fost transmise lui Emil Boc, care „în foarte multe lucruri mi-a dat dreptate”.

Aroganţa şi suficienţa

Într-o altă poziţie, postată pe blogul său, Tişe îşi anunţa demisia şi vorbea de aroganţa şi suficienţa din PDL Cluj.

„Anunţ public că nu voi candida la nicio funcţie de conducere a PDL Cluj. În acelaşi timp, pentru prezent, nu voi accepta nici statutul de participant ca membru de drept în organele de conducere ale organizaţiei judeţene, din calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean. În plus, atrag atenţia public că aroganţa şi suficienţa, combinate cu totala rupere sau ignorare a realităţilor generale, conduc la degradarea şi pierderea, în ultimă instanţă, a credibilităţii”, afirma Alin Tişe pe blogul său.

Parabola cu fructele în pârg şi căderea cuiva

Alin Tişe a avut şi o altă postare pe blogul său, în care a redat în formă mai plastică situaţia din PDL Cluj şi chiar prevestea alunecarea şi căderea cuiva.

„Cam aşa sună o veche zicere, cunoscută sub numele  de povestea celor care merg pe frunze. Se spune că odată, demult, cineva a ajuns sus într-un copac. A fost urcat acolo primăvara, înainte ca mugurii să se transforme în frunziş. Era foarte frumos acolo, la înălţime. Aerul mai curat, perspectiva mai largă, toată lumea te vede, iar tu vezi toată lumea.  Apoi a sosit vara, cu căldură şi soare. Şi era frumos acolo, la înălţime. Umbra frunzişului alungă căldura, aerul e la fel de curat, deh, doar e aer de înălţimi. Mai sunt fructele, pregătite să dea în pârg. Ce dacă nu mai vezi lumea din jur din ascunzişul frunzelor? Principalul e că nimeni nu te vede…

Apoi a sosit toamna… Iarăşi bine, între frunzele ruginii, printre fructele date în pârg. Doar că dimineaţa începe să se simtă frigul. Încet crengile se golesc şi de frunze şi de rod, iar peste ele se aşează frigul şi lunecuşul gheţii. E tot mai greu să stai acolo, cocoţat pe creangă. Şi nimeni în jur. Cei care te-au urcat odinioară te-au părăsit în uitarea verii, când ai stat pitit între crengile pline de rod. Nimeni nu îţi mai aude chemările. Încet, creanga nu mai e palatul cu rod şi linişte de odinioară. Şi, deodată, aluneci şi cazi…”, scria Alin Tişe în postarea sa.

M. A.