Copiii autisti, refuzati de zeci de gradinite

In timp ce majoritatea parintilor primesc sute de oferte pentru a-si inscrie copiii la gradinite, copiii cu autism risca sa nu poata frecventa o gradinita normala, confruntandu-se mereu cu un refuz. Toata lumea vorbeste de nevoia lor de integrare, insa, putini ii trateaza asa cum se cuvine, nestiind cat de minunati pot sa fie acesti copii.
Antonia si Jojo, doua gemene de doar sapte ani si jumatate, vesele si jucause, ascund in spatele zambetelor o poveste trista, de putini cunoscuta. Daca prima impresie pe care o lasa fetitele este aceea ca sunt complet sanatoase, lucrurile stau altfel.

Ele au fost diagnosticate la varsta de trei ani cu autism: Antonia autism lejer si Jojo mediu spre sever. Cele doua micute s-au nascut in Piatra Neamt si nu au dat semne de ingrijorare parintilor pana la varsta de doi ani. “Am fost chemati la gradinita pentru ca Jojo a lesinat si a intepenit”, povesteste Izabela Baciu, mama fetelor. Atunci, s-au pus pe ganduri si au plecat la Targu Mures unde li s-a pus diagnosticul: autism. “Aici am fost anuntati ca autistii sunt interiorizati si excentrici. Mi-am spus ca am copii faini si deosebiti”, spune mama fetitelor.

Cea mai urata zi din viata sa avea sa fie cea in care a aflat ce inseamna a fi autist. “Vor putea face maxim opt clase si le trebuie educator de sprijin”, le-a spus un specialist din Iasi. Mai tarziu, cand au cunoscut-o pe Milena Pruna, fondatoarea centrului de Autism Transilvania, au decis sa se mute in Cluj-Napoca. “Am fost ajutati de bunicul, care a vandut casa si ne-am mutat aici”, a povestit Izabela Baciu. Aici fetitele sunt supravegheate timp de opt ore si au realizat progrese foarte mari. “Am venit cu doi copii care de abia vorbeau si acum leaga propozitii intregi”, a spus femeia.

Peste 40 de refuzuri la gradinite
Cu toate acestea, problemele nu au incetat sa apara. Progresele fetitelor le-au oferit sansa sa frecventeze o gradinita normala ajutate de un insotitor, alaturi de copii normali, insa, gasirea unui loc unde sa le accepte s-a dovedit a fi o cautare a acului in carul cu fan.

“Toata lumea vorbeste de integrare, insa, asteapta sa o faca vecinu’. Nu sunt dispusi sa faca un efort sa-i cunoasca pe copii, sa vada cat de deosebiti pot fi”, se plange ea. Umbland de la usa la alta, Izabela Baciu s-a batut de acelasi raspuns, clasic. “Nu putem, pentru ca sunt foarte multi copii, ceea ce poate fi si realitate, dar nimeni nu are atata verticalitate sa spuna clar nu.  Se cauta mereu o explicatie eleganta”, afirma Izabela Baciu.

Ea crede ca motivele sunt diferite: fie frica de o responsabilitate mai mare, fie dezacordul ca fetitele sa fie insotite, pentru ca persoanele care le insotesc  ar fi un fel de spioni care analizeza fiecare miscare a educatorului.

Fondatorii Centrului de Autism Transilvania au primit peste 40 de refuzuri din partea gradinitelor, fara ca multe dintre ele sa fie fondate. Chiar si cu ajutorul Inspectoratului Scolar Judetean, care le-a recomandat unele gradinite, tot nu a fost usor sa gaseasca una unde sa le primeasca copiii.

Date afara pentru ca Antonia a facut o criza de epilepsie
Ramona Simut, absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei face terapie cu Antonia de un an, fiind voluntara la Centrul de Autism Transilvania. De Jojo se ocupa o alta absolventa de psihologie, pentru ca fiecare are nevoie de atentie speciala, in parte.
Ramona este foarte pasionata de munca pe care o face alaturi de copiii cu autism si doreste ca acestia sa reuseasca sa se integreze in societate tot mai bine. 

Tanara de 22 de ani a umblat si ea sa caute o gradinita unde fetitele sa fie acceptate, insa s-a confruntat cu aceeasi problema. “Nu le primesc pentru ca ii deranjeaza prezenta supraveghetorului, gandindu-se ca le controleaza felul de a preda. De asemenenea, se plang ca trebuie sa aiba grija de 20 de copii si unul in plus, care are probleme de socializare, pe deasupra”, povesteste ea. Totusi, nevoia de a socializa cu copii normali este esentiala in dezvoltarea si progresarea copiilor cu autism. “E nevoie sa mearga la gradinita pentru ca scopul nostru este acela ca si copiii cu autism sa interactioneze, sa adopte atitudini si comportamentele copiilor normali”,  explica Ramona.

In luna octombrie 2008 fetitele au fost acceptate la prima gradinita, Antonia in grupa pregatitoare, iar Jojo in grupa mica. “Am ales sa le punem in grupe diferite pentru ca, daca se intalnesc, fetitele vor fi mult mai distrase, iar doi insotitori ar fi mult mai deranjant pentru educatori. Noi trebuie sa ne facem, pe cat putem “invizibili””, explica Ramona.

Linistea a durat doar pana in ianuarie 2009, cand li s-a cerut sa paraseasca institutia. Motivul? Antonia a avut o criza de epilepsie. “Nici noi nu stiam ca are asa ceva pentru ca a fost la prima ei criza, insa educatoarele ne-au intrebat de ce nu le-am anuntat din timp ca are crize de epilepsie. Au trebuit sa plece amandoua fetitele, chiar daca Jojo nu a deranjat cu nimic”, spune Ramona Simut. Dupa aceasta experienta, fetitele au stat in centru trei luni, pentru ca nu s-a gasit alta gradinita unde sa fie primite. “Toti spuneau ca ba nu mai au loc, ba nu accepta insotitor”, isi aminteste insotitoarea.

Intelegere gasita doar la gradinita Aschiuta
Din luna martie 2009 gradinita Aschiuta le-a primit pe fetite, pe Antonia la grupa mijlocie si pe Jojo la grupa mica.. Grupele s-au schimbat anul acesta si fetitele nu au mai putut sa urmeze gradinita, insa li s-a propus sa mearga la sediul de pe Jiului, unde au fost acceptate cu mare bucurie. Aici, spune Ramona, educatoarele sunt calde si deschise, si fetitelor le place de ele. “Pana si copiii s-au obisnuit si le ajuta. Daca dincolo, cand aveau crize, educatoarele le scoteau afara, aici nu se intampla asa ceva”, povesteste tanara.

Pentru ca nici ceilalti copii sa nu fie nedumeriti, Ramona le-a spus ca este o prietena de-a fetitei si ca o ajuta la lucrurile lavcare nu se descurca. Astfel, Antonia si Jojo au  fost acceptat.e “Copiii trebuie sa inteleaga ca nu e o problema in a fi diferit”, afirma Ramona Simut.

Cea care a primit-o pe Antonia in grupa mijlocie este educatoarea Ana Galos. Deschisa, blanda si mereu dornica sa ajute, femeia a inteles necesitatea ca aceste fete sa frecventeze o gradinita normala.

“Gandindu-ma ca parintii sufera deaorece copiii lor nu se pot expirma, am decis ca trebuie sa ma implic si eu”, spune femeia. Educatoarea a mai avut in grupa un copil cu autism, anul trecut, pe care l-a indrumat spre un centru specializat pentru ca problema sa era mai grava. Avand in spate aceasta experienta, femeia a fost de acord ca fetele sa vina la gradinita Aschiuta de pe Jiului, la fel cum si directoarea a fost deschisa in aceasta problema.”Nu ma deranjeaza ca fetitele vin la gradinita aici, pana si copiii sunt obisnuiti. Antonia e indrumata de Ramona tot timpul si e in stare relativ buna”, spune Ana Galos. In momentele in care mai au iesiri, copiilor li se explica ce problema, este, pana si parintilor li se spune ca fetele au nevoie sa urmeze un invatamant de masa. “Nu stiu de ce alte gradinite nu ii primesc. E vorba, poate, de mentalitati, altii nu cunosc problemele si nevoia de socializare”, explica educatoarea.

Despre Antonia ea spune ca se descurca foarte bine, ii place muzica si are o anumita inteligenta. Iar fetita, de partea cealalta, este foarte incantata de doamna Galos. Femeia spune ca si pentru ea aceasta este o experienta foarte buna. “Pana si eu am multe de invatat de la fete, pentru mine este o exerienta noua. Anul trecut a fost primul contact cu copii de genul acesta si am apelat la psihologul gradinitei”, spune ea. Aici, Antonia si Jojo au parte de acelasi tratament precum ceilalti copii, insa, educatoarea are o atentie deosebita cand observa ca se plictisesc, incercand sa schimbe programul cu ceva mai interesant care sa le capteze atentia.

“Noi nu vrem sa ne razboim cu nimeni” Calin Marta, directorul Centrului de Autism Transilvania, a spus ca, daca anul trecut a avut doar doi copii acceptati in gradinite, anul acesta au reusit sa integreze 12 copii in gradinitele normale, cu insotitor, doi la gradinite speciale si cinci la gradinite normale, dar fara insotitori.”Am fost refuzati cam la 10-15 gradinite anul acesta pe motiv ca nu au loc sau ne-au spus chiar ca nu doresc copii cu autism in gradinita lor”, spune barbatul.

Despre cei cinci copii care merg la gradinite fara insotitor, Calin Marta spune ca parintii acestora refuza sa accepte diagnosticul si nevoia de un insotitor. “Unii dintre ei sunt foarte linistitit si educatoarele spun ca nu au nevoie de insotitor pentru ca sunt cuminti, insa, ei trebuie sa interactioneze, sa fie ajutati, nu sa fie retrasi”, explica directorul Centrului de Autism. Marta spune ca ei incearca sa treaca peste toate rautatile, peste suspiciuni, chiar daca multi dintre copii nu au fost acceptati la gradinite normale.

“Noi nu vrem sa ne razboim cu nimeni, ci incercam sa cautam gradinite unde acesti copii sa fie acceptati si sa li se ofere suport”, spune el. De altfel, barbatul spune ca intentioneaza sa initieze si o lege prin care 1-2 copii cu autism sa fie acceptati in scolile normale cu insotitor. Despre integrarea copiilor autisti, si mama fetitelor spune ca ar trebui sa fie o normalitate sa existe cate un copil cu deficiente in fiecare gradinita si scoala. “Copiii normali se vor obisnui cu ei si nu vor mai fi vazuti asa de rau. Vor face parte din peisaj. Ei sunt minunati, nu au rigorile noastre stupide”, aminteste ea.

De asemenea, Izabela Baciu spune despre copiii cu autisti ca sunt un exemplu al puritatii si ca se pot invata foarte multe lucruri bune de la ei.

Luiza Mesesan
Foto: Arhiva personala