Invinge handicapul prin munca

Din 1999, zilele decurg la fel: se trezeste la ora 7 si ajunge acasa chiar si dupa miezul noptii.

Taximetristii si politistii ii sunt prieteni, desi la inceput avea probleme cu ei. Isi impinge taraba improvizata de dimineata pana noaptea pe strazile din centrul orasului in cautare de cumparatori. Robert Lukacs vinde de toate, de la braduti parfumati pentru masina pana la becuri si lanterne.

Desi leaga cu greutate cuvintele, din cauza problemelor de sanatate, Robert are si un telefon mobil, pentru a vorbi cu cumparatorii. Si-a expus numarul de telefon si pe taraba mobila. Daca-l suni, iti raspunde politicos, dar cu greutate: "Buna ziua, poftiti!".

Nascut cu un handicap fizic la maini si la picioare, clujeanul se descurca singur in comertul stradal, fara nici un fel de ajutor. "M-am nascut asa. Am paralizat cand eram mic. Am inceput sa umblu numa’ la cinci ani", povesteste Robert, care are 26 de ani si locuieste in gazda in Someseni, pentru 300 lei lunar.

S-a nascut in Cluj si a stat impreuna cu ai lui pana in ’97, cand mama sa a vandut apartamentul si s-a mutat in judetul Salaj. A terminat cinci clase la o scoala speciala. "Tatal meu a decedat", spune, cu tristete, Robert.

Desi mai are doi frati, relatiile dintre ei sunt reci. Unul este taximetrist, iar celalalt "student la tamplarie", dupa cum glumeste chiar el. Fiecare locuieste singur: cel mic sta in camin, iar cel mare in chirie. Nici nu asteapta bani din partea lor. "Asta mic e student, n-are bani, iar taximetristul nu m-ajuta", povesteste Robert.

Pe taraba impinsa cu greutate prin ambuteiajele din centru si pe trotuarele aglomerate, are afisat certificatul de inregistrare fiscala, numele si numarul de telefon. Robert lucreaza legal. El ii trage de maneca pe clujenii care nu isi iau bonul de casa. Casuta de marcat o are la indemana si o foloseste la fiecare vanzare. Nici macar bacsis nu-i place sa primeasca. Da cumparatorilor restul pana la ultimul banut si refuza sa accepte bani in plus. "Imi place sa ma descurc singur", spune el.

Plateste taxe la stat, desi comertul este singura sursa de venit. La un an de la inceperea "afacerii" si-a angajat chiar si o contabila, pentru a-l ajuta. Ii da 600 de lei pe an, dar scapa de o grija. Cand ajunge acasa, in Someseni, dupa o zi de grea de munca, Robert apuca sa intre putin si pe Internet. "Am acasa Internet. Imi place sa ma uit", ingaima tanarul.

In cea mai buna zi a vandut de 1.000 lei. "Atunci am vandut detectoare de radar, de la 200 la 1.000 lei", ne lamureste comerciantul.  Intr-o zi obisnuita aduna cateva sute de mii, pana intr-un million de lei vechi. Cel mai bine ii trec parfumurile de masina. Despre program, Robert spune ca toata ziua ii e plina. "Stau pana noaptea. Am un bon de ieri de la ora 1", se lauda tanarul cu harnicia sa.

Robert cunoaste multa lume si toti taximetristii se opresc si-l intreaba de sanatate. El le trage smechereste cu ochiul si merge mai departe. Nu-i place sa piarda vremea stand la povesti in timpul "serviciului". Are grija ca afacerea sa mearga bine. Doar este un comerciant iscusit. In cateva minute, Robert se pierde in aglomeratia din Piata Unirii, trecand tacticos pe marginea strazii.

Mihai Hendea