Adi Ionescu: Am ramas la “U” pentru suporteri

Adrian Ionescu a sosit in Cluj in 2008 si s-a atasat repede de culorile alb si negru. Aici si-a facut prieteni, a jucat meciul carierei, partida cu CFR  din Cupa Romaniei, pierduta la penaltiuri, iar acum se gandeste doar la promovare si la primul joc pe stadionul care se construieste pe amplasamentul fostului “Moina”.

A suferit recent o interventie chirurgicala la genunchi, dar asteapta cu nerabdare sa revina pe teren. “Daca ma ajuta Dumnezeu, ma voi recupera pana la meciul cu Simleul. Saptamana viitoare merg sa-mi scoata firele. Intru in sala, fac bicicleta, lucrez musculatura si intru  la antrenamente”, trage nadejde mijlocasul. Nu si-a pierdut entuziasmul si vorbeste deschis, cu zambetul pe buze, despre viata din Cluj si Universitatea. La finele sezonului trecut, in care “U” s-a salvat in ultima etapa de la retrogradare, ar fi putut parasi echipa, avand oferte inclusiv din strainatate. A preferat sa ramana, ba chiar si-a prelungit angajamentul.

”Am sosit in acelasi timp cu Dorinel Munteanu. A fost un prim sezon greu, dar pana la urma s-a terminat cu bine, ne-am salvat. M-am acomodat bine aici, ma inteleg bine cu toata lumea, cu Ungurusan, Sisi, cu toti. Mi-am facut prieteni aici si mi-a placut si orasul. In vara aveam unde sa merg, dar am zis ca nu plec, am ramas si nu am regretat nici o clipa alegerea facuta. Am semnat prelungirea contractului”, povesteste Ionescu.

Cand vine vorba de suporteri, discutia ajunge brusc la partida cu CFR Cluj din Cupa Romaniei, pierduta de “U” cu 13-14, dupa lovituri de departajare,  pe 14 octombrie 2008. “A fost o atmosfera incredibila, cum n-am mai vazut. E cel mai tare meci pe care l-am jucat in cariera si asta poate sa spuna oricare dintre noi, cei care am fost pe teren. Ce sa zic, imi pare rau”, spune cu jumatate de glas, semn ca amintirea jocului este inca vie. Sta pe ganduri cateva secunde, dupa care continua: “Raman cu bucuria de a fi jucat si ma mandresc cu asta, pentru ca am ce sa povestesc despre cariera mea. Pentru astfel de meciuri merita sa te apuci de fotbal. Suporterii au avut un rol determinant in felul in care am evoluat toti, toata echipa. Ajunsesem la penaltiuri si urma sa traga Panin. Ziceam atunci, ma, daca rateaza asta si dau eu gol, ne calificam. Panin a inscris si am marcat si eu, dar finalul il stie toata lumea. Nu mi-au tremurat deloc picioarele, nu aveam nici o emotie, toate trecusera din momentul in care galeria a inceput sa cante si sa ne incurajeze. Ma gandeam doar la victorie si calificare.  Asa a fost sa fie. Timpul ne va permite o revansa. Ii vom bate in Liga 1., trebuie sa-i batem. Pentru noi, pentru “U” Cluj, pentru suporterii nostri. Cand eram la FC Arges sau Otelul am evoluat impotriva lui Dinamo si a Stelei, dar atmosfera din tribune nu se compara cu ce este la “U” Cluj. Pot sa spun ca suporterii m-au influentat in decizia mea de a ramane. Aici ma simt fotbalist”, adauga Adi Ionescu, cel care a executat penaltiul cu nr. 11 in confruntarea cu rivalii din Gruia.

La fel ca toata suflarea “U”-ista, Ionescu asteapta primul meci pe viitorul stadion care se construieste pe locul fostului “Moina:  “Mai am contract, deci prind un meci (rade). Oricare dintre noi si-ar dori sa joace pe un stadion european. Sper ca in sezonul viitor sa jucam returul in Liga 1 pe stadionul cel nou.”

Adrian Ionescu (24 de ani) a ajuns la Universitatea Cluj la inceputul sezonului 2008-2009. In trecut a mai evoluat la Scoala de Fotbal “Nicolae Dobrin”, FC Arges si Otelul Galati. Are peste 70 de partide pe prima scena si spera sa bifeze cateva meciuri si in tricoul Universitatii.

Nota: Material preluat de pe site-ul oficial al clubului: www.universitateacluj.ro