Parisul in 7 zile - Misterele Catacombelor

GALERIE FOTO Dupa ce in primele trei zile ne-am “catarat” pe cele mai inalte cladiri ale Parisului (Eiffel, Turnul Montparnasse sau Grande Arche), ziua a patra o incepem la 20 de metri sub pamant, in macabrele Catacombe. Actualul traseu deschis turistilor, lung de circa 2 km, face parte dintr-un vast labirint de zeci de kilometri, inchis insa vizitatorilor.

In secolul al XIII-lea, micile cariere de calcar de pe malul Senei, exploatate inca de pe vremea romanilor, sunt inlocuite de cariere subterane care sa asigure cantitatea uriasa de materiale necesara constructiei catedralei Notre Dame, ridicarii actualului muzeu Louvre si dezvoltarii urbane a Parisului. In secolul al XVIII-lea, o parte dintre aceste galerii sunt folosite pentru a adaposti osemintele din cimitirele pariziene, considerate a fi cauza mai multor molime abatute asupra orasului. Timp de secole, labirintul de tuneluri a fost adapostul cersetorilor si al talharilor, iar astazi, desi doar doi kilometri sunt amenajati si deschisi publicului, sunt multi cei care se aventureaza pe cont propriu, noaptea, in explorarea zonelor interzise. Politia a infiintat chiar o brigada speciala, poreclita de francezi “cataflics”, care ii „vaneaza” si ii amendeaza pe temerari.

Intrarea in traseul “legal” si turistic al Catacombelor este situata in sudul Parisului, in Place Denfert, intr-o mica baraca verde care n-ar atrage deloc atentia daca nu s-ar afla la capatul unui lung sir de oameni formand o coada pe care n-ai cum sa n-o observi. Dupa casa de bilete, inaintea scarii pe care trebuie sa cobori, se afla un afisaj electronic care iti arata in fiecare moment numarul persoanelor aflate in Catacombe, acesta fiind limitat la maximum 200 - deci chiar daca ti-ai luat biletul si ai scapat de coada, trebuie sa astepti sa iasa cineva prin capatul celalalt. Coboram 130 de trepte, pana la 20 de metri sub pamant (cat un bloc cu sase etaje) si o luam prin tuneluri. La inceput e plictisitor, piatra peste tot, galeria merge in zig-zag, o singura atractie - macheta fortaretei Port-Mahon realizata in stanca de un inspector al carierei care, probabil, avea prea mult timp liber. Ajungem in sfarsit la intrarea cu celebra inscriptie “Arrete, c'est ici l'empire de la Mort” (Atentie, acesta este imperiul Mortii). De aici incolo se afla osuarul, pe o distanta de 800 de metri peretii fiind “tapati” cu osemintele luate din cimitire si aduse aici intre anii 1786 si 1814. Initial oasele au fost pur si simplu depozitate aici, dar dupa 1810 noul inspector-sef al carierelor dispune aranjarea lor in forma actuala - practic treci printre pereti formati din tibii si cranii aranjate artistic, formand diverse modele si motive. Undeva, printre alte milioane, se afla si craniile unor personalitati literare ca Francois Rabelais sau La Fontaine, dar si victime celebre ale ghilotinei Revolutiei, precum Danton sau Robespierre.

In multe locuri te picura in cap, e umezeala, iar pe jos sunt mici baltute si noroi, deci e bine sa vii in tinuta adecvata. Tunelurile sunt acceptabil luminate, dar e indicat sa ai la tine si o mica lanterna. In pliant ti se spune sa nu intri daca ai probleme cu inima, cu plamanii, daca esti depresiv si nu stii ce sens are viata, daca esti copil foarte mic sau, daca esti copil ceva mai mare, sa ai langa tine un adult. Toalete nu sunt, iar traseul dureaza cel putin 45 de minute - e bine de stiut inainte sa intri. Poze poti face doar fara blitz si fara trepied. Controlul mai sever al bagajelor se face la iesire, si am inteles si de ce: pe masuta gardianului sunt vreo 3-4 cranii, recuperate probabil din rucsacurile unor turisti mai strangatori din fire.

* Tarif: 8 euro. Nu este valabil Museum Pass.

Iesim in cu totul alta zona decat am intrat si o luam pe jos spre Biserica Saint-Sulpice, situata in piata cu acelasi nume. Ca marime este a doua biserica din Paris dupa Notre Dame, 113m/58m/34m, si adaposteste celebrul gnomon din Codul lui Da Vinci, romanul lui Dan Brown. A fost construita in secolele XVII-XVIII, iar acum se afla in curs de restaurare. Dupa ce incheiem vizita ne indreptam spre St-Germain-des-Pres, cea mai veche biserica din Paris, parti din ea datand din secolul al VI-lea. Dam si aici o tura, aprindem o lumanare si o luam pe marele bulevard St. Germain spre Muzeul National al Evului Mediu, denumit si Cluny dupa cladirea care il adaposteste, un castel vechi de sase secole. Muzeul a fost inaugurat in 1843 si contine tapiterie, mobilier, sculpturi in piatra, marmura si fildes, cruci papale si coroane regale, obiecte casnice si arme medievale. Printre piesele de rezistenta se numara ansamblul celor sase tapiterii cunoscut sub numele de “Doamna si unicornul” (secolul XV) - considerat capodopera artei medievale din Europa, capetele originale ale celor 28 de regi iudaici de pe fatada catedralei Notre Dame de Paris (statuile au fost decapitate in timpul Revolutiei Franceze, fiind asimilate in mintea revolutionarilor cu reprezentari ale monarhiei franceze), sculpturi si vitralii provenind de la Saint Chapelle si multe altele. Muzeul este frumos gandit si aranjat, atmosfera fiind cu adevarat medievala.

* Tarif: 8,50 euro, noi intram insa cu Museum Pass

Pornim intr-o plimbare mai lunga prin centru si o luam incet spre nord, catre insule. Trecem pe langa Sorbona, batrana universitate pariziana (are 800 de ani!) - in Evul Mediu limba latina era limba internationala de predare in universitati, deci era limba cea mai vorbita in zona Sorbonei, de aici si numele Cartierului Latin de astazi. Ajungem la Sena si o luam pe chei, unde buchinistii vand, la tarabe, carti (si noi, dar si vechi de sute de ani), gravuri, reviste şi ziare, timbre, carti postale, afise vechi cu Beatles, Janis Joplin sau The Doors, vederi si picturi. Sunt cu zecile, sunt pasionati si vorbareti, le face placere sa intre in vorba cu tine si sa-ti explice cate-n luna si-n stele despre marfa lor. Trecem podul si ajungem pe Ile de la Cite, in spatele Catedralei Notre Dame. Zabovim putin in parculetul de aici, facem cu mana turistilor din vaporase, apoi trecem podul spre insula St. Louis. Un batranel simpatic tine un adevarat concert la o pianina pe roti plasata pe pod, muzica in genul filmelor mute cu Stan si Bran, poti sa-i pui ceva maruntis in cutie, dar are si CD-uri de vanzare, cu el si pianina lui, bineinteles. Ne plimbam pe micuta insula St. Louis, printre buticurile selecte si patiseriile celebre, cu preturi pe masura numelui si a zonei. Niste ecleruri ne fac cu ochiul dintr-o vitrina si le cumparam, 3.3 euro bucata. In tot Parisul gasesti ecleruri la 1.80 bucata si sunt foarte bune, dar cele de aici sunt bestiale. Din pacate, niciunul dintre noi nu a retinut numele patiseriei.

Trecem podul spre malul drept si cautam Casa Europeana a Fotografiei. Aici, o parte dintre noi, cei pasionati de arta fotografica intra la expozitii, ceilalti se retrag prin parcurile din zona. Cladirea are cateva etaje, expun mai multi fotografi de talie mondiala iar prezentarea este foarte moderna.

* Tarif: 6,50 euro, nu este valabil Museum Pass.

Ne reunim dupa vreo o ora si o luam incet spre Centrul Pompidou. Trecem pe langa Primarie (Hotel de Ville), cladire care este sediu al municipalitatii pariziene din 1357! Nu ne lasam pacaliti de numele cladirii, stim ca in franceza veche cuvantul “hotel” se refera la un conac, o resedinta a unui nobil, foarte multe muzee si institutii din Paris avandu-si sediul in asemenea vechi “hoteluri”.

Ajungem la Centrul Pompidou, gazda Muzeului National de Arta Moderna, o constructie extrem de interesanta si controversata care poarta numele celui care a initiat realizarea ei, Georges Pompidou, presedintele al Frantei intre anii 1969-1974. Stilul cladirii este “arhitectura hi-tech”, “modernism tarziu” sau “expresionism structural”, cei trei termeni fiind sinonimi. Constructia e la fel de abstracta ca si termenii care ii definesc stilul, revistele de specialitate declarand la vremea inaugurarii ca “a intors arhitectura cu fundul in sus”. Toate tevile si tuburile cladirii sunt la vedere, pe peretii exteriori, iar culorile lor respecta codul folosit in plansele arhitectilor (verde - tevile instalatiilor sanitare, albastru cele pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii). Cladirea are 7 niveluri (dintre care unul subteran) si 42 m inaltime (cat un bloc cu 14 etaje). Complexul mai cuprinde, alaturi de Muzeul de Arta Moderna, si o vasta biblioteca publica (BPI), un centru de muzica si cercetare acustica (IRCAM), un cinematograf, sali de spectacole, iar pe acoperis exista un restaurant cu o terasa mare, un excelent punct de belvedere. Se poate urca si prin interior, dar e mai spectaculos prin tubulatura transparenta cu scari rulante de pe exteriorul cladirii.

Pe platoul din fata centrului, diversi artisti incearca sa te impresioneze cu talentul lor, in speranta ca pui ceva in cutiuta. Exista si un bazin destul de futurist, un Charlie Chaplin imens pictat pe trotuar si alte ciudatenii. Intram intai sa vizitam Atelierul Brancusi, situat intr-o cladire mai mica din stanga. Intrarea este libera, spre surprinderea noastra. Este amenajata aici o reproducere fidela a atelierului din Montparnasse in care si-a creat Brancusi majoritatea operelor. In 1956, cu un an inaintea mortii sale, marele sculptor roman a lasat statului francez tot ce avea in atelier (sculpturi, fotografii, manuale, discuri si unelte de lucru) cu conditia ca atelierul sa fie reprodus in cel mai mic detaliu in cadrul  Muzeului National de Arta Moderna.

Practic sunt trei incaperi, insa cu pereti din sticla prin care sa poti admira interioarele. Sunt expuse foarte multe sculpturi (Foca I si Foca II, Pasare in vazduh, Maiastra, mai multe versiuni ale Domnisoarei Pogany si patru versiuni ale Coloanei Infinitului, printre altele), fotografii, un aparat foto de la inceputul secolului trecut, iar una dintre incaperi reprezinta spatiul propriu-zis de lucru, cu menghine, dalti, fierastraie si alte numeroase unelte. In indexul muzeului figureaza nu mai putin de 2.719 articole in dreptul numelui lui Brancusi, cuprinzand atat lucrari realizate de artist cat si obiecte care au apartinut acestuia.

Intram in cladirea principala, luam pliante si brosuri de la biroul de informatii si urcam pe acoperis prin tubulatura exterioara. Din nou o panorama superba, Centrul Pompidou fiind foarte aproape de Notre Dame, Primarie si biserica St. Eustache, iar ceva mai incolo Pantheonul, Hotelul Invalizilor si Turnul Eiffel se prezinta foarte spectaculos in lumina asfintitului. Coboram doua etaje, la galeriile de arta contemporana, care au darul sa ne buimaceasca de tot - stim cu totii ca Parisul este intotdeauna in avangarda artei, iar ceea ce vedem aici confirma acest lucru. De la expozitia lui Patrick Jouin “Esenta designului” (obiecte de uz casnic si mobilier futurist), trecand la tablouri realizate din decupaje din reviste, comicsuri, arta cinematografica (monitoare in pereti sau chiar mici sali de cinema improvizate din draperii unde ruleaza filmulete sau imagini abstracte pe fundal muzical la fel de abstract), jocuri de lumini si muzica, saci colorati pe podea care “respira” speriind lumea, totul te face sa traiesti o experienta interesanta. Fara a avea pretentia ca am inteles mare lucru (nici nu trebuie sa intelegi), cu o stare de spirit pozitiva, dar complet buimaciti, iesim din Centru uitand complet de etajul la care sunt expuse lucrari ale impresionismului, dadaismului sau cubismului, ratand astfel ocazia de a vedea cu ochii nostri un Dali sau un Picasso.

* Tarif: 12 euro muzeul (expozitiile permanente), 3 euro accesul la terasa de pe acoperis - noi intram cu Museum Pass. La Atelierul Brancusi intrarea e libera.

E deja intuneric, admiram de afara cladirea Centrului Pompidou frumos luminata, trecem pe langa Forum des Halles (un mall subteran la fel de futurist si de contestat, construit la initiativa aceluiasi G. Pompidou pe locul pietei traditionale a Parisului, veche de aproape un mileniu, Les Halles, demolata in 1971), mai admiram si Fantana Inocentilor, singura fantana renascentista din Paris care a supravietuit timpului, si apoi luam metroul spre casa.

TIPS
* Pentru Catacombe imbracati-va adecvat: e umed, pe alocuri noroi si picura apa din tavan.
* Nu incercati sa luati cranii drept amintire, sunteti controlati la iesire
* Centrul Pompidou e imens si labirintic, luati neaparat un pliant cu harta de la biroul de informatii al centrului. Tot aici gasiti brosuri in care sunt prezentate detalii despre expozitiile temporare, unele dintre ele fiind cu bilet separat. Casele de bilete sunt la parter, si doar aici puteti plati pentru oricare dintre obiectivele din cladire (expozitii permanente, expozitii temporare, cinematograf). Daca urcati la etaje neinformat, riscati sa fiti trimisi dupa bilet inapoi la parter, ceea ce inseamna pierdere de timp.

Maine vom vedea o replica a Statuii Libertatii din Manhattan, vom vizita patru muzee celebre (printre care Quay Branly si Muzeul Marinei), ne vom plimba prin piete si gradini, iar seara vom testa doua cluburi pariziene - o bomba studenteasca si un club rock din buricul targului.

citynews.ro

Articole pe aceeasi tema:
Parisul in 7 zile - Versailles, resedinta Regelui Soare
Parisul in 7 zile - Notre Dame, centrul spiritual al Frantei
Parisul in 7 zile - Turnul Eiffel, o industrie a turismului
INEDIT: Parisul in 7 zile - la pas prin Orasul Luminilor