Parisul in 7 zile - Versailles, resedinta Regelui Soare

GALERIE FOTO A treia zi la Paris. Plecam de dimineata spre Versailles, un fost orasel “inghitit” de capitala franceza, considerat acum o suburbie a Parisului, situata in sud-vest la 23 km de centru. Se poate ajunge la Versailles cu RER-urile - trenuri regionale, care strabat intreaga Ile de France, in Paris circuland subteran, cu SNCF-urile - trenurile nationale sau cu un autobus care se ia de la Pont de Sevres.

Povestea Versailles-ului incepe in secolul al XVII-lea, cand aici se construieste un mic castel pentru Ludovic (in franceza, Louis) al XIII-lea, care venea adesea sa vaneze prin padurile din zona. Initial un fel de “cabana de vanatoare” regala, constructia a fost extinsa la cererea fiului sau, Ludovic al XIV-lea, cunoscut ca Regele Soare, care muta aici intreaga curte regala in anul 1682. In timpul domniei sale si a regilor care au urmat (Ludovic XV si Ludovic XVI) palatul a fost extins, au fost amenajate imensele gradini si au mai fost construite Micul si Marele Trianon. In acelasi timp, in preajma palatului regal se dezvolta si orasul. Versailles a fost resedinta regala pana in 1789, cand peste regii Frantei a trecut Revolutia Franceza cu ghilotina.

Pentru Versailles trebuie sa aloci, daca nu o zi intreaga, macar o mare parte a zilei. Si asta doar pentru o trecere in revista destul de rapida - pentru ca poti petrece zile intregi aici, daca vrei sa vezi tot.

Noi incepem cu Palatul Versailles - la intrare aceeasi poveste antitero, cu bagajele si toate obiectele metalice puse in cosulet si trecute prin aparatul cu raze X, cu posete si borsete deschise si prezentate la control. In plus, nu putem intra cu mancare de acasa - deci, glumind  putem spune ca o “campeneasca” cu slana si ceapa la iarba verde in gradinile regale nu se prea poate. De la biroul de informatii luam audio-ghiduri, niste casti legate la o mica tastatura pe care formezi numarul incaperii in care te afli si incepi “sa auzi voci”. Sunt disponibile in vreo zece limbi, noi alegem in engleza. Mai luam (gratuit) si niste harti ale domeniilor regale si pornim in explorare.

Palatul expune numeroase colectii de tapiterii, arme, obiecte de arta, mobila, elemente de arhitectura, covoare. Apartamentele regale, Sala Oglinzilor, Capela, Opera Regala, Salonul Razboiului si Muzeul de Istorie a Frantei sunt principalele atractii.

Sala Oglinzilor, galeria centrala a palatului, este una dintre cele mai faimoase incaperi din lume. Cu dimensiunile de 73m/10.5m/12.3m, camera contine 17 arcade mari din marmura impodobite fiecare cu 21 de oglinzi in care se reflecta alte 17 arcade identice ce cuprind ferestrele. Cele 357 de oglinzi, la care se adauga candelabrele grele din cristal atarnand din tavanul bogat decorat cu picturi, te fac sa ramai mut de admiratie. Printre alte evenimente importante, in Sala Oglinzilor a fost semnat in 1919 Tratatul de la Versailles, care a consfintit sfarsitul Primului Razboi Mondial.

La fel de mult ne-a impresionat si Salonul Razboiului: 120 m lungime si 13 m latime, peretii impodobiti cu 33 de tablouri imense reprezentand batalii castigate de armata franceza intre anii 496 si 1809, 82 de busturi ale unor conducatori militari si 16 plachete din bronz realizate in onoarea eroilor care au murit pentru patrie. In Sala Apollo vedem tronul din argint al Regelui Soare, splendide covoare apartinand Manufacturii Savonnerie, draperii luxoase si un portret mare al regelui.

Predam audio-ghidurile si iesim in gradini, mergem sa cumparam bilete la trenulet. Micul tren fara sine face un tur al domeniilor, cu opriri la Marele Trianon, Micul Trianon si Marele Canal, cu intoarcere la palat - circuit de 5 km care costa 6,50 euro. Trenurile pleaca din sfert in sfert de ora, te poti da jos la fiecare statie si apoi cu acelasi bilet poti lua un alt tren, si tot asa pana inchizi circuitul, inapoi la palatul regal. Mai exista si alte posibilitati: o masinuta electrica (in genul celor folosite la golf) care costa 30 euro pe ora si o bicicleta - 15 euro pentru patru ore. Noi alegem trenuletul.

Prima oprire, Marele Trianon. Palat construit in secolul XVII pentru Ludovic XIV, care isi dorea un loc cochet unde sa se retraga uneori cu Marchiza de Montespan, metresa lui, departe de ochii lumii. Palatul este foarte elegant si luxos, avand si gradinile lui proprii. Nu departe de acest palat se afla Micul Trianon si Domeniile Mariei Antoaneta. Fiind aproape, nu mai asteptam trenuletul si o luam pe jos. Istoria construirii Micului Trianon e similara cu cea a Marelui Trianon, doar ca e alt secol (XVIII), alt rege (Ludovic XV), alta amanta (Madame de Pompadour) si alt palat nascut din... iubire pacatoasa. Insa regele urmator, Ludovic XVI, are sentimente mai casnice si ofera Micul Trianon cadou sotiei sale, Maria Antoaneta. Aceasta isi pune cel mai mult amprenta asupra palatului, avand o personalitate puternica si fiind considerata o rebela extrem de ciudata pentru acele vremuri. Isi construieste chiar si un catun artificial si idilic, Le Hameau de la Reine, unde facea deseori pe tarancuta, inconjurata de oi... parfumate. Vizitam palatul, apoi catunul reginei - ansamblu de cladiri cu acoperis de paie, coloane din lemn, o moara, o ferma si chiar un mic far pe malul lacului. Lac plin de pesti mari, ratuste si lebede, iar cand trecem podul tot acest ecosistem prosper se aduna sub noi asteptand sa aruncam ceva de mancare. Este un loc intr-adevar idilic, de poveste, si parca nu ne mai vine sa plecam de aici. In Domeniile Mariei Antoaneta de la Micul Trianon se mai afla Templul Amorului (splendid!), Gradina Franceza, Gradina Engleza si Teatrul Reginei.

Ne indreptam spre urmatoarea „statie”, Marele Canal, de data aceasta cu trenuletul, pentru ca e destul de departe. Marele Canal are 2 km lungime si pe vremuri o intreaga flota de barci si gondole il strabateau, oferind familiei regale si membrilor curtii momente de relaxare. Sunt si astazi barcute de inchiriat aici, cu 15 euro pe ora (maxim 4 persoane in barca). Sunt si restaurante, braserii, chioscuri, tonete cu fast-food si sucuri, un butic cu suveniruri. Pe apa o multime de pasari (pescarusi galagiosi, ratuste si lebede), atmosfera extrem de placuta, perechi sarutandu-se, varstnici hranind lebede, tineri vaslind in barcute, copii alergand prin iarba, noi facand poze, in jur gradinile, statuile de marmura, pe fundal Palatul Versailles - frumos, frumos de tot. Pornim apoi spre palat, trecem pe langa doua bazine spectaculoase (Apollo si Latone) - din pacate artezienele nu functioneaza decat in sezonul de varf, adica dupa 15 mai. Parcul in stil francez atinge perfectiunea la Versailles, iar gradinile lui gazduiesc peste 400 de sculpturi in marmura si bronz si mai multe bazine si fantani arteziene. Domeniile regale de aici, cu palate si gradini, acopera o suprafata de peste 1.000 de hectare.

* Tarif: exista foarte multe combinatii, dar in principiu biletul la Palatul Versailles costa 15 euro, la Grand Trianon si Petit Trianon 10 euro. Noi am intrat peste tot cu Museum Pass.

Cu sentimentul ca ar mai fi foarte multe de vazut aici dar, din pacate, timpul nu ne mai permite, iesim din curtea palatului, negociem cu bisnitarii pentru niste suveniruri si luam autobusul spre Pont de Sevre. Drumul dureaza circa 40 de minute, apoi schimbam statia si luam tramvaiul pana in La Defense.

In anii '50, in urma unui referendum, parizienii au decis ca zgarie-norii nu au ce cauta in Parisul istoric, si asa s-a nascut La Defense, cel mai mare district de afaceri din Europa continentala - 160 de hectare, 3,5 milioane metri patrati de birouri si 150.000 de angajati. Se afla la capatul axei de 10 km care pleaca de la Louvre, continua pe Champs Elysees, trece pe la Arcul de Triumf si se incheie cu Grande Arche - aceasta este considerata axa istorica a Parisului. Zgarie-nori din otel si sticla (36 dintre ei au peste 100 m inaltime, cel mai inalt avand 187 m), o esplanada pietonala de 31 hectare (circulatia rutiera fiind subterana), cel mai mare mall din Europa continentala - Les Quatre Temps, mai multe hoteluri - cam asta ar fi, pe scurt, La Defense. Din topul celor mai importante 20 de firme franceze, 14 isi au sediul aici.

Dupa ce dam o raita prin zona si ne intepeneste gatul de la atata uitat in sus, urcam in Grande Arche. Cladirea are forma unui arc de triumf si dimensiunile unui cub - 110m pe toate laturile. Se urca cu lifturi exterioare, din sticla, cu vedere panoramica 360 grade, lifturi care intra in cladire prin podeaua unuia dintre etajele superioare. La ultimul etaj (care e destinat turistilor) exista un muzeu al informaticii, cu exponate diverse, de la primul calculator, mare cat o camera, pana la ultimele modele de laptop, iPhone sau iPod. Diverse expozitii de arta 3D (cu ochelari speciali), un restaurant, un cinema cu filme documentare despre La Defense si Grande Arche, nelipsitul butic cu suveniruri si o terasa pe acoperis de unde poti admira panorama.

* Tarif: 10 euro. Nu este valabil Museum Pass, dar noi avem taloane printate de pe site-ul oficial al Grande Arche care ne ofera reduceri de 1.5 euro de caciula.

Revenim cu picioarele pe pamant (la propriu) si ne uitam dupa o toneta, un chiosc, de unde sa ne luam ceva de mancare. Primul „chiosc” care ne sare in ochi (de ce oare?) este Quatre Temps. Asa ca intram in super-mega-giga-mall-ul de 120.000 de metri patrati ca sa ne cumparam un sendvis. Si aici, ca peste tot in Paris, pretul produselor de patiserie, de cofetarie sau fast-food difera in functie de cum le servesti: la pachet sau la farfurie. Daca mananci „la fata locului” te costa mai mult decat daca iei produsul la pachet (de exemplu, 3 euro in loc de 2,10). Ne luam ceva la pachet, ne mai invartim prin cateva raioane, atenti sa nu ne ratacim, apoi luam metroul spre piata Charles de Gaulle.

In secolul XIX, Baronul Haussmann darama si reconstruieste o mare parte a Parisului, prin sistematizare transformandu-l dintr-un oras medieval obosit intr-o metropola moderna, cu bulevarde largi. Asa s-a nascut si actuala Piata Charles de Gaulle, fosta Place de l’Etoile (etoile - stea), numita astfel pentru ca din ea pleaca 12 bulevarde, printre care si Avenue des Champs Elysees. Aici se inalta Arcul de Triumf, unul din simbolurile nationale ale Frantei, comandat de Napoleon in 1805 si finalizat in 1836. Urcam pe o scara in spirala pana in partea superioara, unde se afla un muzeu si buticul oficial. Muzeul contine atat exponate clasice - statui, documente, fotografii si o macheta mare a arcului, cat si chestii hi-tech - console multimedia, touch screen si altele. Daca ai timp si esti interesat poti afla aici cam tot ce trebuie despre Arcul de Triumf. Iesim pe acoperis, la 50 de metri inaltime. Panorama nu e la fel de spectaculoasa ca cea de pe Eiffel sau Grande Arche, dar este cea care ne place cel mai mult - viata tumultoasa pe cele 12 bulevarde din jur se simte mai bine de la doar 50 de metri inaltime. Coboram la Monumentul Ostasului Necunoscut din Primul Razboi Mondial, aflat chiar langa Arc, unde o flacara mare arde zi si noapte.

* Tarif: 8 euro (noi am intrat cu Museum Pass).

TIPS:
* Daca doriti sa vizitati Versailles, pe site-ul oficial aveti oferta detaliata de evenimente si preturi - de exemplu, in extrasezon e mai ieftin dar artezienele nu functioneaza si statuile sunt acoperite cu huse, si s-ar putea sa mai gasiti lacatul pus pe ici pe colo. De asemenea, exista in anumite zile din sezonul de varf programe gen „Les grandes eaux musicales”, o combinatie de arteziene, lumini si muzica clasica, iar biletul e mai scump. Daca in acea perioada exista si expozitii temporare, biletul e iarasi mai scump.
* Neaparat sa luati o harta (gratuit) de la biroul de informatii - sunt peste 1.000 de hectare, e greu sa te descurci fara.

Din programul de maine: Catacombele, Muzeul Evului Mediu, o plimbare prin centru, pe insula St. Louis, expozitii foto, Centrul Pompidou (cu atelierul lui Brancusi) si multe altele.

citynews.ro

Articole pe aceeasi tema:

Parisul in 7 zile - Misterele Catacombelor

Parisul in 7 zile - Notre Dame, centrul spiritual al Frantei
Parisul in 7 zile - Turnul Eiffel, o industrie a turismului
INEDIT: Parisul in 7 zile - la pas prin Orasul Luminilor