Turismul împiedicat, oferta de sezon a judeţului

Clujul – oraş de tranzit a fost mereu scuza autorităţilor locale şi judeţene pentru a motiva numărul scăzut al turiştilor. În lipsa unei strategii de promovare şi a serviciilor de calitate, numeroase obiective turistice din oraş şi din judeţ rămân neexploatate, iar mulţi nu ştiu de existenţa lor.

Clujul turistic nu înseamnă doar statuia lui Matei Corvin, catedrala Sfântul Mihail sau Bastionul Croitorilor. Judeţul şi oraşul au numeroase cetăţi şi castele care riscă să cadă, porţi cu o istorie interesantă, biserici vechi şi locuri de legendă. Din păcate, foarte puţine dintre acestea sunt cunoscute de public, iar şi mai puţine sunt semnalizate corespunzător. 

Gabriela Popa este directorul de marketing al site-ului de promovare turistică www.clujonline.com şi împreună cu alţi doi colegi de-ai ei au editat mai multe ghiduri ale oraşului, în mai multe limbi, precum şi numeroase broşuri şi pliante despre obiectivele turistice din Cluj şi din Transilvania. 

În nenumărate rânduri au încercat să colaboreze şi cu autorităţile pentru a elabora o strategie de promovare, însă fără rezultat. Gabriela Popa a explicat pentru Servus_Cluj care sunt principalele piedici de care se împiedică turistul în expediţiile sale în inima Transilvaniei. 

„Aş începe cu un aspect care ţine deja de banalitate: indicatoarele turistice. Foarte multe obiective nu au aşa ceva, nu ştii cum să ajungi, pe care drum să o iei şi uneori dacă întrebi pe cineva, îţi dă direcţii greşite. Nu sunt marcate în niciun fel, nu se regăsesc pe hărţile turistice. Apoi, cele care sunt, nu sunt inscripţionate într-o limbă de circulaţie inetranţională. Pe oriunde am fost am găsit indicatoare în cel puţin trei limbi, la noi numai în română”, spune aceasta. 

Portarul îi ţine locul directorului

Acolo unde reuşesc să ajungă, turiştii sunt întâmpinaţi cu o atitudine tipic românească. Portarul e mai şef ca directorul şi dacă în cele din urmă reuşeşti să intri la un obiectiv, afli că nu ai voie să pleci şi cu amintiri de acolo. Într-o expediţie prin jurul Clujului, care a durat mai bine de o lună, Gabriela Popa s-a întâlnit deseori cu situţia de a lăsa aparatul de fotografiat la poartă. 

„Nu poţi să duci un turist undeva şi să-l oprească un paznic să-i spună că nu are voie să intre sau nu are voie sa facă poze. Pentru asta e acolo, să vadă ceva interesant şi să le arate şi altora ce a văzut. La Castelul din Răscruci, de exemplu, a trebuit să fac fotografii de după boscheţi. La fel şi la Săvădisla, unde vine paznicul şi te ia la rost sau la Jucu de Sus, unde te scot afară direct”. 

În plus, Gabriela crede că serviciile lasă mult de dorit şi asta sperie potenţialii vizitatori. „E groaznic, nu poţi face turism fără să ai un drum de acces, fără să ai un loc de dormit curat şi o mâncare bună şi fără oameni mereu zâmbitori care să stea la dispoziţia clientului. În drumeţiile mele prin toată Transilvania pot să spun că am găsit un singur astfel de loc, unde totul a fost aşa cum ar fi trebuit. În rest, doar tacâmuri trântite în faţă, cearşafuri schimbate o dată pe săptămână şi WC-uri urât mirositoare”. 

Obiective greu de „atins”

Infrastructura este un alt dezavantaj al Clujului în comparaţie cu alte zone exploatate turistic din ţară. Drumurile de acces sunt de multe ori aproape impracticabile, iar obiectivele trebuie găsite printre „boscheţi”. 

„Sunt câteva biserici şi castele în Cluj de care nu mai ştie nimeni tocmai pentru că nu se poate ajuge la ele. Cu excepţia câtorva obiective care sunt chiar la stradă şi le vede oricine, celelalte nu sunt atât de expuse şi rişti să te rătăceşti”. Dacă Braşovul sau Sibiul au mai multe centre de informare pentru turişti şi se găsesc broşuri sau hărţi pe toate drumurile, Cluj-Napoca are un singur centru, iar cele de pe raza judeţului sunt de cele mai multe ori închise. 

„Hărţile făcute de Primărie sau de tot felul de agenţii sunt majoritatea de proastă calitate şi nu înţelegi nimic din ele. Niciun obiectiv nu are un material de prezentare. În străinătate, pe unde am umblat, sunt zeci de broşuri, pliante, hărţi, informaţii despre orice în mai multe limbi. În Cluj este un centru de informare, la Turda s-a desfiinţat şi la Răchiţele era închis când am fost noi”, atenţionează Gabriela Popa. 

Turism cu cască de protecţie

Dacă ştim cu siguranţă un lucru, acela e că grija guvernanţilor pentru cultură nu a fost niciodată prea mare. Zeci de monumente şi obiective pun în pericol viaţa turiştilor din cauza zidurilor care stau să se prăbuşească sau a vegetaţiei-capcană.

„La castelul Corniş rişti să te accidentezi pentru că pereţii sunt distruşi, la fel la cetatea de la Bologa sau la castelul Bocsksai din Aghireşu, unde eu şi colegul meu am făcut alergie din cauza vegetaţiei. Foarte multe riscă să dispară total şi nu face nimeni nimic. Unele chiar s-au dărâmat între timp şi nu există nici măcar o plăcuţă pe care să scrie câteva informaţii despre locul respectiv”, spune dezamăgită Gabriela. 

De asemenea, există o serie de obiective turistice la care nu se poate ajunge, din cauza infrastructurii şi a lipsei indicatoarelor: Castelul Corniş, cetatea de la Unguraş, castelul din Coplean, cetatea de la Cuzdrioara, cetatea de la Dăbâca, castelul de la Aghireşu, castelul de la Gilău sau Cetatea Vânturilor de la Liteni reprezintă o adevărată provocare pentru cei care au curajul să se aventureze în zonă. Gabriela Popa şi colegii săi au încercat să ajungă în toate aceste locuri şi nu de puţine ori li s-a întâmplat să rătăcească drumul. Din unele au mai rămas doar urme ale cetăţilor sau castelelor care au fost odinioară şi încet-încet dispar şi legendele legate de aceste locuri.

După mai mulţi ani în care s-a mers pe minus, Direcţia Regională de Statistică Cluj arată o creştere a numărului de turişti cazaţi în unităţile hoteliere din Cluj-Napoca anul acesta. Cifra acestora a ajuns, până în acest moment, la 199.469 de turişti, dintre care 24% din afara ţării. 

„Doar 5% din potenţialul turistic al Clujului este folosit. Stăm efectiv pe un butoi cu aur şi nu reuşim nicicum să-l vedem şi să-l valorificăm. E mai confortabil să punem lacătul pe tot şi să spunem că nu sunt bani. Nici măcar minimul interes de a pune un paznic la un monument în pericol nu există! Este efectiv genocid ce se întâmplă cu monumentele şi cu obiectivele turistice. Dacă vrei să duci un grup de copii să le arăţi ceva trebuie mai întâi să te asiguri că nimereşti drumul, apoi că te lasă să intri şi apoi să nu le pice un perete în cap”, spune Gabriela Popa

Monumente care riscă să dispară

Cetatea de la Cuzdrioara. Situată la 4 kilometri de municipiul Dej, cetatea propriu-zisă este alcătuită dintr-un val de pământ în formă circulară, cu diametrul de aproximativ 50 de metri, prevăzut cu un şanţ, structura rezultată fiind folosită drept fortificaţie. Cetatea a fost distrusă şi incinta a fost transformată în...cimitir. 

La 69 de kilometri de Cluj se află localitatea Coplean, unde a fost ridicat între 1725 şi 1755 un castel în stil baroc, cu ornamentaţii rococo. După ce castelul a fost naţionalizat în 1948, clădirea a găzduit sediul CAP până în 1989. Acum castelul se află în ruină şi apare pe lista celor mai pericilitate monumente istorice din România.

Cetatea Comitatului de la Dăbâca se află la aproximativ 42 de kilometri de Cluj. Fortificaţia este de formă triunghiulară, iar săpăturile efectuate de-a lungul anilor au scos la iveală existenţa unor locuinţe, ateliere şi biserici. În lipsa unor măsuri de protecţie a zonei, pe o parte din terenul fostei cetăţi acum se cultivă porumb.

Cristina Mihăilă (Servus_Cluj)

Foto: Servus_Cluj