Apostu a depus armele. S-a încheiat!

Proces la Curtea de Apel. Apostu şi Stoia vin împreună, aduşi nu din puşcărie, ci de la un spital din Dej. Aspazia lipseşte, ca de obicei. Toţi trei invocă probleme medicale. Martor cheie, Aspazia Droniuc a comunicat că a suferit o intervenţie chirurgicală. Evident, nu are cum să vină. 

Călin Stoia îşi adună curajul. Zâmbeşte. E obosit, dar priveşte drept. Dar parcă dincolo de completul de judecată. Pereţi netezi, drepţi, reci. Lumina e palidă, stranie, cumva cenuşie. „De trei luni nu înţeleg pentru ce am fost arestat”, spune, făcând cu mâna un semn ca o întrebare. Stoia? Parcă are mai multe şanse să iasă. Nici cine e „number one” nu s-a spus încă.

Peste câteva minute, de alături, Apostu plusează. „Sunt bolnav. Activitatea mea publică s-a încheiat”, afirmă fostul primar. Colegul meu, Tudor Răvoiu, aflat aproape, îmi spune că primarul suspendat plânge. Omului i se văd lacrimi în ochi. Aerul devine greu. Pare un om chinuit.

Rechizitoriul însă e dur. Bani de peste tot. De la supermarketuri, de la pepenari! Avocaţii spun că omul nu mai e un pericol public şi cer eliberarea lui Apostu, sub control judiciar. Şansele par mici: cereri similare au mai fost respinse în ultima vreme. A renunţat Apostu? Nu pare genul, nici măcar acum, dar cele trei luni de puşcărie şi-or fi pus amprenta. Rahova pare să fi schimbat totul. „Primare, îţi iau gâtul” e promisiunea spusă cu o voce răguşită, de-un chip rămas în penumbră, pe care Apostu a visat-o în ultimele 40 de zile.

A renunţat Apostu? Şi pepenii? Şi telefoanele? Şi motorina pentru jeep? Ce naiba! Seamănă a melodramă. Sorin ar face orice ca să iasă. E evident. Şi, până la urmă, cine stă de plăcere în puşcărie? Inadaptaţii, cei care nu ştiu altceva în afara regulilor de penitenciar. Dar Apostu are doi copii. Soţia lui e afară. O viaţă întreagă e afară. Puşcăria e rece, cenuşie, murdară. Nu e hotel. Spitalul e provizoriu. De la Dej va trebui să revină cândva la Gherla.

Oricum, de acolo, de la Dej şi de la Gherla, lucrurile sunt altfel. Apostu e suspendat din funcţie, dar nu se ştie primar. A ieşit din viaţa publică, aici are dreptate. Moisin era umbra. Dar acum, micul Moisin pare atât de mare! Unghiul din care priveşti viaţa contează. Perspectiva ţi se schimbă imediat atunci când te afli la subsol.

Pe de altă parte, lipseşte încă demisia primarului suspendat. Azi, Moisin semnează „viceprimar cu atribuţii delegate de primar”. În câteva zile va semna „primar interimar”. 

PS. În urmă cu două minute s-a rostit pronunţarea. Cei doi rămân în penitenciar. Cererea de eliberare sub control judiciar le-a fost refuzată.

Dan Brie