De la "Prostănacul” Geoană la „Imaturul” Ponta

În campania electorală din 2004 Mircea Geoană făcea o gafă care avea să-i atragă eticheta de „prostănac”. În focul bătăliei pentru fotoliul de preşedinte al României dintre Adrian Năstase şi Traian Băsescu, ministrul de externe, Mircea Geoană, se trezise să declare că Uniunea Naţională PSD+PC nu are nevoie de voturile electoratului PRM pentru a câştiga. Ion Iliescu sesizase gafa copilărească a lui Geoană şi a reacţionat lipindu-i acestuia o etichetă care avea să-l urmărească constant pe actualul senator de Dăbuleni. Declaraţia lui Geoană era iresponsabilă dacă ţinem cont de faptul că cele 13 procente opţinute de PRM în primul tur al alegerilor din 2004 puteau să fie decisive în cel de-al doilea tur. Arc peste timp, la şapte ani distanţă, Victor Ponta, noul preşedinte al PSD, face o declaraţie care are foarte multe similitudini cu gafa lui Geoană din 2004. Liderul social democraţilor care se luptă cu eticheta de „imatur” a declarat că PSD şi USL nu mai au nevoie de UDMR. Mai mult, Ponta a declarat că UDMR trebuie să stea în opoziţie după alegerile din 2012. O astfel de declaraţie tranşantă, venită pe fondul unei frustrări imense datorate faptului că partidul etnic maghiar nu părăseşte barca guvernării, este menită să închidă orice cale de comunicare cu cel mai comod şi fidel partener de guvernare al partidelor româneşti (o glumă spune că alegerile parlamentare sunt momentul în care UDMR îşi schimbă partenerul de guvernare). Adrian Năstase a avut abilitatea de a conduce în perioada 2000-2004 cu sprijinul parlamentar al UDMR fără a le acorda acestora funcţii în guvern. Prin declaraţiile sale războinice Victor Ponta nu mai lasă niciun loc pentru o posibilă negociere cu Kelemen Hunor. Uniunea Social Liberală a fost gândită ca o construcţie politică care să unească opoziţia şi să izoleze PDL-ul. Ostilizarea UDMR-ului de către PSD dă însă o veritabilă gură de oxigen PDL care îşi consolidează alianţa cu partenerul popular de limbă maghiară. Democrat liberalii nu au stat pe gânduri şi au construit o coaliţie formată din mai mulţi sateliţi parlamentari şi extra-parlamentari precum UNPR, la care s-a alăturat şi PIN-ul lui Cosmin Guşă şi Lavinia Şandru, grupul minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, Partidul Poporului a lui Dan Diaconescu şi Noua Republică a lui Mihail Neamţu. Proapsăt exclus din PSD, Mircea Geoană este încurajat să-şi formeze un nou partid de stânga, Miron Cozma are şi el un partid muncitoresc care va rupe din electoratul mai puţin instruit care votează PSD, iar PRM şi PNG sunt liberi de contract neavând vreun angajament cu USL (cele două partide colaborează foarte bine cu PDL la primăria capitalei).
În acest context pestriţ, în care tot mai multe voci din sfera sociologilor acreditează ideea că USL este la limita de a coborî sub pragul de 50% în sondajele de opinie, declaraţia lui Ponta cu privire la UDMR poate să fie catalogată ca fiind „imatură”.
După epoca „patriarhului” Iliescu, PSD pare să fie condus de persoane care sunt incapabile să gestioneze problemele celui mai mare partid din România. Adrian Năstase a eşuat în faţa lui Traian Băsescu în 2004 deşi avea în mână toate cărţile câştigătoare, Mircea Geoană a repetat acest scenariu la indigo, iar acum Victor Ponta se chinuie să-l depăşească în sondaje pe Crin Antonescu şi să cumuleze toate intenţiile de vot ale electoratului PSD. „Micul Titulescu” şi-a asumat acest deficit de popularitate şi s-a mulţumit cu desemnarea sa ca potenţial premier al USL, făcându-i pârtie pentru candidatura la fotoliul de preşedinte al Românie mult mai carismaticului Crin Antonescu.
Electoratul românesc votează mai mult sentimental şi mai puţin raţional. Ion Iliescu, Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor au fost icoanele perfecte cu care românii s-au identificat de-a lungul timpului în campaniile electorale. Mircea Geoană şi Victor Ponta sunt două copii palide ale celor dintâi. Pe margine se pregătesc Dan Diaconescu, Crin Antonescu şi Elena Udrea. PSD nu reuşeşte să se reinventeze la capitolul lideri. Tranziţia de la un preşedinte „prostănac” la unul „imatur” nu poate fi considerată un progres. Ion Iliescu are la activ prea multe mandate de preşedinte pentru a mai avea aspiraţii, iar Andrian Năstase se chinuie să scape de mătuşa Tamara. Social democraţii, care se definesc ca fiind cel mai mare partid din România, au însă destule rezerve de cadre care pot fi activate. Un Mazăre la Constanţa, un Paşcu la Satu Mare, un grup de la Cluj, un Oprescu la Bucureşti...

Daniel Meze