Zurich: Gesturi marunte

Exista un inteles ascuns in toate manifestarile noastre omenesti. Exista un sens pe care nu il intelegem pe moment si care, de multe ori, ne ridica intrebari sau ne creeaza motive de nemultumire. Exista ganduri care ne vin si ne guverneaza, pentru momente diferite, clipele si ne brazdeaza gesturile, canalizindu-le spre zona unui atat de indescifrabil prezent...

Invat, de cateva zile, in Elvetia, ca lumea poate fi si liniste, ca graba nu este ceea ce trebuie sa ne caracterizeze si ca tonul vocii nu trebuie ridicat pentru ca, intr-o lume normala, totul curge lin si nu este nevoie de zgomot pentru a se arata starea de normalitate. Este ceea ce ne lipseste noua, ca popor care nu are civilizatia aeroportului, nici a autostrazii sau a metropolei. Este ceea ce ne este, practic, imposibil sa invatam atata timp cat esentialul pentru noi nu este linistea, firescul si acceptarea lumii asa cum este ea, ci evidentierea, tipatul, critica.

Stau de peste o ora in aeroport si nu am auzit tonuri distonante – intre miile de oameni care se perinda in jurul meu nu am vazut unul care sa iasa din curgerea parca cu incetinitorul a gesturilor si timpului de aici. Nici anunturile facute la microfon si nici sutele de magazine, fiecare cu si pentru publicul specific, nu deranjeaza. Parca pur si simplu nu exista. Si stau sa ma intreb ce face oare ca tot ceea ce functioneaza aici atat de bine sa nu fie distonant, discrepant sau deranjant. Si nu gasesc alta explicatie decat semnul bunului simt si al bunului gust. Este legea nescrisa care guverneaza toate religiile, natiile sau culorile pamantului. Este principiul care, din Nepal si pana in Mexic, din SUA si pana in teritoriul lui Mos Craciun, l-am intalnit peste tot. Si imi dau seama ca este ceea ce face ca lucrurile sa stea, fiecare la locul lui, ca oamenii sa isi gaseasca, fiecare ruta lui si ca, in final, toate gesturile lor concertate sa faca parte din simfonia devenirii intru lume.

Intr-o lume care functioneaza de la sine, armonios, toti sunt parte din acest mecanism care, impreuna, da ora exacta si mersul lumii. La fel ca si ceasurile elvetiene, unde fiecare bucata de metal este indelung dramuita si suficient de calculata pentru ca, ceas de ceas, minut cu minut, secunda cu secunda, gesturile marunte sa fie traite la adevarata lor intensitate sau intelesurile sa fie suficient de bine talcuite. Pentru ca cineva, din exterior, sa poata citi mersul lumii si sa descifreze timpul, timpul ei...

Mihai Patrascu
Consultant CDIMM Maramures