Ciobanul filosof cu trei facultăți și blog

Marcu Dimitrie Jura, la cei 32 de ani ai săi, a absovit trei facultăți, este căsătorit și are o fetiță. Povestea lui începe odată cu alegerea de a trăi liber printre oi, și de a-și câștiga existența de pe urma oieritului, în timp ce își transcrie gândurile, povestirile și diferite fragmente din tezele pe care le-a scris despre filosofie, religie și multe altele pe blogul său.

Marcu Dimitrie Jura este un hunedorean care trăiește în satul Jieț, situat în Valea Jiului, unde colindă munții cu cele 130 de oi, 30 de capre și 10 câini ciobănești pe care îi are. După ce a fost admis la Facultatea de Filosofie din București a conștientizat că nu poate trăi în orașe, așa că a renunțat la filosofie, având în minte că va realiza o paralelă între gândirea filosofică ce susține că Dumnezeu a murit și Evanghelie. Descurajat de reacțiile colegilor, el s-a întors acasă, unde și-a cumpărat 10 oi, care s-au înmulțit cu timpul, scrie Adevărul.ro.

A fost student și la Secția de sociologie-psihologie la Universitatea din Petroșani, iar din anul al doilea a urmat în paralel și Facultatea de sociologie-etnologie de la Sibiu. Lucrarea de licență purta titlul "Religie, magie și mitologie la momârlani - o încercare de definire a creștinismului cosmic". Cea de-a doua șansă traiului la oraș i-a acordat orașului Sibiu, unde a lucrat în cadrul Muzeului Astra dar, datorită salariului mic, a renunțat după câteva luni și a decis să-și câștige existența din oierit.

Astfel, în prezent a ajuns să câștige anual 30.000 de lei, dar din aceată sumă alocă o parte pentru investițiile necesare activității, dar rămâne în mână cu aproximativ 2.000 de lei lunar. Părinții lui au jucat un rol important în această schimbare între lumile pe care le-a colindat, susținându-l și ajutându-l cu ce a fost nevoie. Anul trecut a beneficiat și de subvenția oferită de stat, acumulând cei 30.000 pe an din brânză și din mieii vânduți.

În prezent are și un doctorat început în antropologie, iar în timp ce se află pe munte are cu el doar un caiet în care își notează diverse idei filosofice, pe care le transcrie ulterior pe blogul său, Decebăluirea (vechi cuvânt românesc, utilizat astăzi rar la momârlani; "a se decebălui" înseamnă "a se întrema"). Mai mult, Marcu scrie și versuri și lucrează la un roman, încercând prin acesta să arate lumii adevărata față a tradiției. 

Mai jos puteți citi una dintre povestirile sale:

"Oaia de pomeană

Pavel Nemeș ave în jur de 150 de oi, ș-în tot anu da o oaie de pomeană. Înt-on an l-o-ntrebat a lu Maică dac-o dat oaia, că dacă nu, să i-o deie lui. Păi da ce să faci tu numa cu o oaie? l-o-ntrebat Pavel Nemeș. Apăi o țân șî ieu cum pot, mai face muierea un călțun la copii, mai vun cașulete. Noa, îi dete omu oaia ș-o lo a lu Maică pe uliță s-o ducă acas. Oaia ce să meargă... O tot tras a lu Maică de ea, da pân la urmă s-o-nervat șî i-o taiat capu. Capu nu l-o mai loat, l-o lasat acolo. Gheorghe Jura o vazut capu ș-o strâgat la Pavel Nemeș:  Măă, îț lo lupu o oaie! Pavel Nemeș o alergat o ș-o cunoscut oaia, șî s-o dus dirept la a lu Maică șî l-o ocarât: Apăi mă, i-o ț-am dat oaia tinără, bună de lapte ca s-o țâni, nu s-o tai! Da a lu Maică o zâs: Să nu-ț fie pare rău de oaie! Mi-ai dat-o de pomeană, o fost a me, am facut cu ea ce-am vrut.

Atunci o zâs Pavel Nemeș că, dacă dai o oaie de pomeană, s-o dai la unu de mai are, c-ahăla știe că ce trăbă să facă cu ea.

(Povestită de Dorel al lu Goga)".

Citynews.ro

Foto: http://decebaluirea.blogspot.com/