AFLA Cum au petrecut speologii blocati 6 zile in subteran

Simona Laiu, speologul care a ramas blocat in pestera Cociu alaturi de alti doi colegi, dupa ce singura cale de acces a fost inundata, a povestit reporterilor citynews.ro experienta prin care a trecut alaturi de Ovidiu Pop, colegul de la Clubul de Speologie Politehnica Cluj, si Odile Amati, de la Clubul Montana din Baia Mare.

Experienta prin care au trecut cei doi clujeni nu ii impiedica sa continue sa exploreze subteranele, acestia planuind deja o noua expeditie, intr-o pestera din Muntii Bihorului, chiar in acest weekend. Ceea ce se anunta o tura de explorare normala a ajuns sa fie una de neuitat, demna de documentarele despre supravietuire in situatii extreme.

Speolog de opt ani

Simona Laiu este masterand in anul II la Universitatea Tehnica si este speolog de opt ani, membra a Clubului de Speologie Politehnica, de aproximativ sapte ani. Inca de la inceput a facut echipa buna cu Ovidiu Pop, de profesie medic, speolog cu experienta de peste 20 de ani.

“Exploram pestera Cociului de mai bine de 10 ani, eu m-am inscris in Club acum sapte ani, de cand fac echipa cu Ovi Pop si impreuna cu el mergem sa exploram de cateva ori pe an. E o pestera foarte usor de explorat, se gasesc o gramada de galerii de fiecare data cand intram si de obicei facem bivuac. Bivuacul este acea amenajare care iti permite sa te reconfortezi si sa stai mai multe zile in subteran. Era buna prognoza pe weekend si am hotarat sa intram sambata si marti dimineata, pana nu incep ploile, sa iesim”, incepe povestea Laiu.

Aceasta spune ca pasiunea pentru speologie este ca un virus, pentru care ai da orice. “Am intrat sambata, am trecut sifonul care era deschis, am ajuns pana la bivuac, care este permanent, acolo asteptau sacii de dormit, buteliile pe care le-am dus cu cateva ture in urma. Sambata seara ne-am culcat, am dormit 6-7 ore, duminica dimineata ne-am trezit si am mers sa exploram,  sa cartam, am gasit in jur de 100 de metri de galerii in premiera, le-am cartat, ne-am intors la bivuac duminica seara. Luni dimineata am plecat din nou, am gasit si mai multe galerii, in jur de 200 de metri am cartat, am gasit mai mult, dar nu am apucat sa cartam, eram deja de 14 ore in tura si eram obositi. Luni pe la miezul noptii ne-am intors la bivuac si am zis ca marti dimineata la prima ora ne trezim si iesim. Marti la 12 am fost la sifon, acea portiune la -200 care se inchide cand cresc apele pentru ca tavanul e lasat si nu mai poti iesi. Sifonul era deja inchis la ora 12”, a continuat Laiu. Aceasta spune ca nu a fost foarte suprinsa cand a vazut ca sunt blocati si toti trei si-au pastrat calmul.

“Cand am vazut sifonul inchis nu am fost surprinsa foarte tare, m-am gandit ca nu ne-am informat destul despre conditiile meteo, mi-am asumat superficialitatea in ceea ce priveste aspectul asta. Mergem de 5-6 ani in Cociului si am cam nimerit-o cu prognoza, sa zic asa”, a mai spus aceasta.

“Stiam ca vor veni dupa noi”

 Au lasat un bilet pentru salvatori, indicandu-le locul unde se afla: galeria China, descoperita chiar de aceeasi echipa in urma cu sapte ani la prima explorare in Cociu a Simonei Laiu. “Pentru ca aveam la noi trusa de cartare, care presupune si un carnetel si ceva de scris, am lasat un bilet pe care am notat ora la care am fost la sifon, am spus ca suntem la bivuacul numarul 4 pe galeria China, stiam ca vor veni dupa noi. Am stat cateva ore la sifon sa vedem daca scade apa, si scadea, dar doar cu un centimetru pe ora si am spus ca nu are rost sa stam acolo. Si ne-am intors la bivuac, era marti dupa-masa. Ne-am portionat mancarea sa ne ajunga pe cat mai multe zile, nu mai facem efort sa ne conservam energia si asteptam. Intr-o galerie alaturata era o cascada, unde crestea apa si de acolo puteam sa ne dam seama de vremea de afara”, a adaugat Laiu.

Mancarea pe care o aveau la ei ajungea pentru cinci zile, daca mancau o data la 24 de ore.
“In general cand mergi intr-o pestera cu risc de viitura si accesul poate fi blocat anunti membri de club, membrii din formatiunea de salvamont din care facem parte. Le-am spus ca daca pana miercuri la amiaza nu dam niciun semn inseamna ca nu mai putem iesi, sa vina dupa noi. Stiam sigur ca vor veni dupa noi. Stiam ca si tarasurile de la intrare se pot umple cu apa si ne geandeam daca nu pot angrena forte sa scoata apa vor astepta sa scada, vom astepta si noi si ne vom intalni undeva la jumatate de drum”, a spus aceasta.

“Nu ne asteptam sa vina asa de repede”

Blocati in subteran, cu provizii pentru cateva zile speologii nu se asteptau sa fie salvati atat de repede. “Frica a fost prezenta, dar panica nu, mai ales ca noi nu ne asteptam sa vina asa de repede, credeam ca cel mai repede vor ajunge vineri, mai ales ca nici nu cunosteau pestera. Eram ok, la loc uscat, feriti de apa, cu saci de dormit, cu mancare. Am portionat mancarea in asa fel incat sa ne ajunga pana duminica, pana duminica puteam manca o data pe zi. Am dormit foarte mult, eram si obositi dupa doua ture de 14 ore. Marti am dormit toata ziua. Am baut foarte multe ceaiuri, in pestera este foarte important sa nu te deshidratezi, am mai povestit despre situatia in care ne aflam, dar nu am facut prea multe scenarii pentru ca asta incurajeaza panica”, a continuat Laiu.

Salvati de prieteni dragi

In momentul in care au vazut luminile salvatorilor nu le-a venit sa creada. “Cand au venit salvatorii eram pe punctul de a dormi, cu luminile stinse. Odile a vazut prima data luminile si nu ne-a venit sa credem, nu ne asteptam sa vina asa de repede. Au fost foarte prompti, au actionat foarte bine, mii de multumiri si celor de la CORSA si celor de la ISU si celor de la Primaria Ponoare. Pe urma am auzit si vocea unui coleg, au venit sa ne salveze doi colegi foarte dragi, le-am semnalizat unde suntem, au venit la noi, am mancat rapid ceva, toata mancarea pe care o aveam pe restul zilelor ca sa putem iesi, sa ne recapatam fortele. La ce tarasuri sunt nu te poate cara nimeni in spate, trebuie sa iesi pe picioarele tale. Nu eram foarte slabiti, dar dupa trei zile de mancat o data pe zi, pot spune ca am resimtit ca am mancat dintr-o data o jumatate de conserva cu paine. Am iesit pe picioarele mele, mi-am dus propriul bagaj pana la un anumit punct, a fost in regula. Multa bucurie, ce mai! Am fost surprinsa, toti am fost surpinsi ca au venit asa de repede”, a spus Simona Laiu.

“Faptul ca vad culori din nou e o senzatie deosebita”

Cei trei speologi au fost surprinsi si de fortele masive care au lucrat la salvarea lor. “Stiam la ce sa ma astept afara. In pestera erau puncte intermediare, unul dintre colegi ne-au spus ca e multa presa, lucru la care nu ma asteptam. Ma gandeam «cum a ajuns la presa? » si primul lucru la care m-am gandit a fost mama. E urat sa afli de asa ceva de la televizor, nici nu-mi imaginez ce a fost in sufletul ei. Sa simt vantul in fata si faptul ca vad iar culori e o senzatie pe care tot timpul o astept cand ies din pestera. Chiar daca abia astept sa treaca saptamana sa vina week-endul sa ma duc iar in pestera, este o senzatie foarte frumoasa, iti dai seama cat de frumos este la suprafata. Este o senzatie pe care am asteptat-o si care imi era foarte familiara si tot timpul imi aduce zambetul pe buze”, a adaugat aceasta.

“Avand in club membri care fac speologie de cand m-am nascut eu si povestindu-mi atatea lucruri, faptul ca traiam experienta asta, ca eram blocata in subteran o gandeam in felul urmator: trebuia sa mi se intample si mie, asta este. I-am si spus colegului care a intrat dupa noi, si era foarte obosit sa nu fie suparat pentru ca lumea care sta acasa si citeste carti de speo nu pateste accidente, cine exploreaza mai pateste, trebuia s-o patesc si eu. Nu mi-o doream , nici nu ma asteptam s-o patesc, dar asa am privit-o «S-a intamplat, cu calm iesim din situatia asta, ne scuturam si mergem mai departe, cu mai multa grija si cu aceasta experienta care imi imbogateste siguranta de speolog si experienta de speolog mult mai mult decat un simplu bivuac din care ies fara probleme”, a conchis Laiu.


“Cu Ovi as vrea sa traiesc toate situatiile extreme”

Simona Laiu face o echipa nemaipomenita cu Ovidiu Pop, de la care spune ca a invatat enorm. Prima oara a ajuns din greseala in echipa lui Pop, iar de atunci formeaza o echipa de invidiat.
“Dupa prima data m-au chemat si week-endul urmator chiar in pestera Cociului. Acolo am explorat si atunci am descoperit galeria China, in prima mea tura in Cociu. Ovi face de mai bine de 20 de ani speologie, in atat timp a invatat foarte multe, iar eu la randul meu am invatat foarte multe de la el intr-un timp foarte scurt. Am invatat sa gandesc pestera, sa citesc curentii intr-o pestera, sa citesc apa, care este o chestie vitala, am invatat cum sa-mi fac tura in pestera reconfortanta. Dupa acel week-end in Cociului o jumatate de an am iesit in fiecare week-end in ture, s-a format o echipa foarte frumoasa intre noi si inca un coleg, Costi Stoian, care pe parcurs a mai venit, nu a mai venit. Am explorat impreuna kilometri”, a precizat Laiu.

Aceasta spune ca Pop este cel cu care ar vrea sa ramana blocata in subteran daca ar avea de ales. “Ne cunoastem foarte bine, comunicam foarte bine, in momentele in pestera in care exploram si nu mai suntem unul langa celalalt dintr-un piuit, dintr-un strigat stim ce trebuie sa facem. Ne-am omogenizat extraordinar, iar legatura interumana cum se leaga in pestera nu se leaga nicaieri. E apropierea, situatiile in care esti, pasiunea care este orbitoare, dai orice ca sa o exerciti mai departe, da, cu Ovi as vrea sa traiesc toate situatiile extreme”, a spus Simona Laiu.

Pe Odile au cunoscut-o la realizarea unor trasee de catarat pentru un concurs in aceasta toamna, si au invitat-o la explorarea din Cociu. “A fost primul ei bivuac lung. S-a descurcat foarte bine si s-a integrat nesperat de bine in echipa noastra”, a adaugat Laiu.

Speologia, pasiune veche

Simona Laiu spune ca principalul motiv pentru care a venit la facultate la Cluj din Suceava a fost posibilitatea de a face speologie. “Ai mei au fost montaniarzi, cu ei am mers pe munte de mica. Suntem din Suceava si mergeam foarte des la Vatra Dornei. Apropierea de natura si de cadrul natural imi este oarecum in sange. Cu pesterile in schimb prima data am interactionat in clasa a X-a. Atunci am facut o excursie cu scoala in Muntii Apuseni si atunci am mers in cateva pesteri si faptul ca am intrat in pesteri unde nu am vazut balustrade, nu am vazut beton a tresarit ceva in mine, un interes pe care nu l-am mai avut pentru nimic altceva. Am ramas in Stana de Vale la niste prieteni si atunci am cunoscut un speolog. Si atunci am stiut ca sigur vreau sa vin la facultate in Oradea sau la Cluj sa ma pot inscrie intr-un club de speologie”, a rememorat Laiu.

Dupa doi ani petrecuti la clubul de speologie Bucovina din Suceava, Simona Laiu a venit la Cluj la Facultatea de  Inginerie Electrica de la UTCN. “Am ales Clujul fata de Oradea pentru ca aici e Clubul de Speologie Politehnica, care este unul dintre cluburile cu cei mai multi membri din tara. Era si facultatea buna, ce imi doream si atunci am venit aici. La Cluj am descoperit o alta dimensiune a speologiei, sunt aproape de Apuseni care este Mekka speologilor din Romania si am inceput sa explorez, sa vad acele galerii pe care nu le mai vede nimeni inainte. Este o activitate pe care nu o egaleaza nimic din ce fac pe langa. E un mare virus speologia, esti dispus sa dai orice”, a spus aceasta.

Chiar daca este o pasiune costisitoare, Simona Laiu nu ar renunta la speologie pentru nimic.
“Un week-end intr-o pestera nu costa mai mult decat un week-end in Obsession, acum depinde de alegerea fiecaruia. Cam patru ani am avut echipament imprumutat, acum pot spune ca am echipamentul intreg cat de cat. Lucrez la outdoor4you si colaborez cu emont”, a explicat Laiu.

O noua tura in acest week-end

Simona Laiu si Ovidiu Pop vor explora o alta pestera in acest week-end in Muntii Bihorului. “Este o tura pe care o facem rar si nu vrem s-o evitam. Este o pestera uscata, mergem sa ne relaxam”, a spus aceasta.

Singurul regret al acesteia este faptul ca parintii ei s-au ingrijorat pentru ea. “De acum incolo voi fi mult mai atenta la conditiile meteo, tocmai pentru ca stiu ce inseamna un blocaj lung in subteran, ce poate faca apa in subteran, imi dau seama ca ce s-a intamplat acum cu noi a fost cea mai favorabila situatie, mai bine de atat nu se putea. De acum incolo la fiecare bivuac voi face rezerve de mancare mult mai mari, pentru ca in pesterile in care intram noi nu poti fi scos pe targa, sunt stramte cu sifoane, trebuie sa iesi pe picioarele tale, trebuie sa ai forta sa faci asta. Mi se pare de bun simt si fata de colegii mei. Singurul gust amar cu care am ramas din urma experientei a fost grija pe care le-am provocat-o alor mei. Imi pare extraordinar de rau ca le-am servit-o asa la fileu”, a spus Laiu.

Elza Almasi
Foto: citynews.ro