INEDIT: Mircea Man visa sa stea intr-o garsoniera din Paris

VIDEO "La Rasarit de Eden" este una din cartile care a marcat copilaria micului Mircea Man, care visa sa ajunga sa locuiasca intr-o garsoniera din Paris si sa treaca prin locurile pe care Alexandre Dumas le descria in povestirile sale despre “Cei trei muschetari”. Daca ar fi sa ia cu el trei lucruri pe o insula pustie Mircea Man ar alege racheta de tenis, ceva care sa-i aminteasca de cei dragi si ceva care sa il ajute sa supravietuiasca. A intrat in politica dupa ce fostul presedinte Ion Iliescu l-a batut pe umar si i-a spus ca ar fi un foarte bun deputat. A fugit in general de munca de birou si singur recunoaste ca de ceea ce fugi nu scapi. In timpul facultatii a invatat valoarea banului.

Descopera un alt fel de Mircea Man, dincolo de intalnirile protocolare si sedintele de lucru, intr-un interviu inedit, acordat reporterului citynews.ro.

Reporter: Care este motto-ul dupa care va ghidati in viata?
Mircea Man: Nici nu cred ca mai am motto la cate probleme si necazuri sunt in Maramures si la cate trebuie sa facem fata in primul rand cu lipsa de fonduri si problemele specifice unui judet extrem de greu. Sigur ca respect munca, credinta si familia. Sunt obiective dupa care un om trebuie sa se orienteze in viata, pentru ca, in momentul in care ai o familie si ai copii, trebuie sa te gandesti ca tot ce faci in societate trebuie sa semene cu propria familie.

Rep.: Trebuie sa aveti o filosofie dupa care va ghidati, nu?
M.M.: Nu. Filosofia mea este munca si respectul fata de oameni.

Rep.: Daca ati merge pe o insula pustie, spuneti-mi trei lucruri pe care le-ati lua cu dumneavoastra.
M.M.: Nu m-am gandit sa stau pe o insula pustie, insa cred ca mi-as lua racheta de tenis, chiar daca nu as putea juca, lucru pe care il fac si astazi, o tin in masina, pentru ca ajung foarte rar sa joc un meci de tenis, ceva care sa-mi aminteasca de cei dragi si ceva care sa ma ajute sa supravietuiesc.

Rep.: De unde aceasta pasiune pentru tenis?
M.M.: Nu stiu, e un loc unde e mai usor de ajuns si ma relaxeaza. Acolo ramai cu mingea, cu partenerii, nici macar nu-i vad pe parteneri, dar imi place sa joc, sa alerg, pentru ca, daca reusesc sa stau doua - trei ore pe un teren de tenis timpul trece mult mai usor decat daca, stiu eu, as alerga prin padure sau as face altfel de sport.

Rep.: Ce poate invata omul politic din tenis?
M.M.: Foarte multe lucruri. Tenisul, in general orice sport, iti da posibilitatea sa gandesti. Cand joc tenis nu ma duc acolo sa-mi descarc energia, lucru care se intampla firesc, dar ma duc si sa gandesc. Acolo te joci cu adversarul, incerci sa dai o minge in functie cum joaca. Sunt foarte lucruri care, dupa un meci de tenis, le simti cu totul si cu totul altfel.

Rep.: O carte preferata?
M.M.: Sunt multe carti preferate, dar mai recent cartea care m-a marcat si am citit-o de cateva ori, dar desigur trebuie sa ai timp si liniste sufleteasca sa poti sa citesti acest volum, este cartea scrisa de InaltPreaSfintitul Ananie Bartolomeu. Este vorba de memoriile domniei sale si o viata tumultuoasa care, de fapt, arata perioada trairii romanesti, viata politica si sociala pana in zilele de azi.

Rep.: Alte carti care va  plac, in afara de cele de natura religioasa.
M.M.: Asta nu este de natura religioasa, pentru ca ceea ce scrie InaltPreaSfintitul acolo este istoria Romaniei incepand din '30. Domnia sa atinge punctele importante ale istoriei romanesti. Dar sigur ca imi place orice carte care ma relaxeaza si sigur ca, daca imi aduc aminte de copilarie, cartea care m-a marcat e "La rasarit de Eden", este si film, o carte despre Abel si Cain. N-am citit Jules Verne, dar mi-a placut in mod deosebit "Cei trei muschetari". Cand citeam despre istoria Frantei, de fiecare data ma vedeam intr-o garsoniera in Paris. N-am ajuns niciodata acolo, dar de visat am visat de foarte multe ori sa trec pe meleagurile descrise in carti, mai ales in volumele lui Alexandre Dumas, “Cei trei muschetari” si “Dupa 20 de ani”.

Copilul Mircea Man...

Rep.: Cum era copilul Mircea Man?
M.M.: Era un copil de tarani, un copil al patriei, era un copil din familia Man. Sigur ca fiecare, de cand ma stiu, aveam cate o misiune. Erau in fiecare zi, pe langa activitatile de scoala, erau activitati acasa. Toti munceam, fiecare dupa posibilitati. Stiu ca trebuia sa ma duc cu vacile in camp. Am crescut si dupa aceea trebuia sa facem si bani si prestam munca la plantat de puieti, la marcat de lemne. In fiecare vara, cum eram patru frati si unul care e mai apropiat de varsta mea, mai mare doar cu trei ani ca si mine, mergeam si aduceam bani ca sa putem sa avem si sa fim pregatiti pentru anul scolar. Sigur ca imi aduc aminte de copilarie si iarasi revin la sport. Am facut sport si in scoala generala, am beneficiat de un profesor, fie iertat si ii respect memoria, Zaharie Victor, care a facut in Scoala Rohia, acolo unde am absolvit primele opt clase, un adevarat cult pentru sport, dovada ca si astazi femei de 50-60 de ani schiaza foarte bine, desi sunt la tara. Dar vreau sa spun ca si acele lucruri m-au format, pentru ca la Rohia a fost o scoala extrem de buna, cu profesori foarte aplecati spre pregatirea noastra, dovada ca din clasa in care am absolvit eu cam 80% sunt oameni care au terminat o institutie superioara. Si sigur ca imi amintesc cu mare drag de Rohia. Si Rohia in sine, prin faptul ca este manastirea acolo si prin faptul ca foarte multa lume vine si este considerata Athosul romanesc mi-a marcat copilaria si imi place foarte mult acolo si cred ca cunosc fiecare deal. Nu m-am dus ca si-un turist, ci efectiv am calcat toate dealurile alea dintr-un motiv sau altul, pentru o munca sau alta, cum era la vremea respectiva. Cred ca orice om isi doreste sa retraiasca zilele copilariei, dar astazi ma bucur cand imi vad copiii, sper ca si nepotii cat de curand, si stiu ca le place foarte mult la Rohia. Astfel  spiritul casei si spiritul locului unde te-ai nascut dainuieste.

Primii pasi in politica

Rep.: Adolescentul Mircea Man?
M.M.: N-a fost ceva spectaculos. Am terminat liceul la Targu Lapus, mi-am dorit intotdeauna sa nu lucrez intr-un birou, de aceea am ales o facultate mecanica agricola, pentru ca era acea sperietura de sedinte, de loc inchis si mi-am dorit sa lucrez undeva pe camp, sa nu fiu tot timpul tras de maneca. Si iata de ce am fugit nu am scapat. Nu am vrut sa fac politica niciodata. Desi am intrat al treilea la facultate si stiti foarte bine ca era greu sa fii printre primii si sa nu fii ori in organizatia de studenti, ori sa intri in partid, am reusit sa trec... Departe de mine gandul sa spun ca am fost dizident sau ca intentionat, stiu eu, am urat regimul. Nu, nu pot sa spun asta, pentru ca nu m-am gandit la politica atunci, nu am avut niciun fel de analiza inspre ceea ce inseamna politica si sigur ca am avut si intrebari care mi-au creat multe probleme in facultate si va si dau exemplu. In anul I de facultate am intrebat: "Bine, bine, ne spuneti ca doctrina capitalista nu-i buna, ca in capitalism e greu, dar intrebarea e de ce macar studentii din Europa de Est nu se viziteaza, nu au programe, nu au schimburi? Pentru ca si de la rusi putem invata si de la RDG putem invata", ori aceasta reflectie a mea despre cum ar trebui sa iesim si sa gandim mi-a creat multe probleme. Am terminat facultatea la Cluj, au fost poate cei mai frumosi ani din viata pentru ca Clujul iti ofera foarte multe. Cand ai bani putini si ai o situatie materiala care sa iti permita doar sa te gandesti la scoala si la cum iti platesti internatul, sportul si lucrurile care costau mai putin erau extraordinar de bine venite. Am ajuns inginer stagiar la Oarta, in timpul facultatii m-am casatorit, am avut un copil chiar la absolvirea facultatii. A venit si al doilea la un an si ceva. Am inceput stagiatura la Oarta si in al doilea an de stagiatura am promovat sef de sectie la Targu Lapus, dupa care, aruncat de val si dintr-o pura intamplare, am ajuns la o intalnire cu presedintele Ion Iliescu la Bucuresti, reprezentand Maramuresul si acel Front al Salvarii Nationale. Presedintele, pentru prima data batandu-ma pe umar, dupa ce am declarat cateva lucruri legate de decretul 42, daca nu ma insel, legat de 50 ari de pamant, mi-a spus ca as fi bun de deputat. Era pentru prima data cand auzeam notiunea de deputat. Nu stiam despre ce e vorba si asa am intrat in politica.

Rep.: Ce visa copilul Mircea Man sa devina?
M.M.: Am indragit foarte mult medicina. Dar tot din spusele celor de la tara era o meserie foarte grea, sunt 20 pe un loc, nu poti sa intri. Cert e ca m-am indreptat spre o facultate tehnica, eram participant la olimpiadele de chimie, de matematica, de fizica, eram pe latura tehnica si atunci sigur am urmat o facultate tehnica. Era o preocupare a familiilor de la tara sa isi vada copiii realizati si sa intre la facultate. Din patru am reusit doi sa terminam facultatea si acest lucru i-a bucurat pe parintii nostri. Si e sigur o realizare a noastra.

Rep.: Unde l-am fi vazut pe Mircea Man, daca nu era in politica?
M.M.: E o intrebare buna. M-am gandit si eu la ea. Am doi copii, fiica-mea a terminat Facultatea de Administratie Publica si baiatul este in ultimul an la Drept. Baiatul are si o inclinatie inspre politica. Ii place, e implicat in activitati sociale, in ONG-uri, dar eu personal nu i-as recomanda in niciun fel politica. Eu am fost prins de acel val, nu am dat inapoi, am fost unul dintre parlamentarii tineri din ‘90, am fost patru, insa nu regret ca am ajuns aici, dar cred ca cei 20 de ani de politica trecuti peste Romania sigur ca mi i-as fi dorit cu rezultate mult mai bune. Asta nu ma situeaza intre cei care contesta absolut tot ce s-a intamplat dupa '90. Faptul ca suntem liberi sa spunem, faptul ca anumite lucruri sunt schimbate, faptul ca in fiecare familie e o deschidere, eu cred ca sunt lucruri bune. Cum tot asa cred ca printr-o guvernare fara atata patima, fara atatea orgolii eu cred ca puteam sa ajungem si la o situatie a Romaniei mult mai buna. Dar sigur ca vor veni generatii noi, vor veni generatii care sa nu fi avut in spate si experienta regimului trecut si cred ca lucrurile se vor aseza si trebuie sa mearga intr-o directie buna. Sunt in politica, imi asum aceste lucruri, dar trebuie sa recunosc ca am fost de multe ori, si acest sentiment este asupra mea, de a renunta, pentru ca de multe ori esti exponentul unor decizii pe care nu le iei tu si nu le poti influenta tu, dar ele sunt asupra ta. Si nu o spun ca si-un politician care maine asteapta niste voturi. Eu cred cu adevarat ca, stand de vorba cu oameni, incercand sa le rezolvi problemele, iti faci datoria. Dar e foarte greu sa multumesti pe toata lumea, insa un om trebuie sa mearga inainte si sa aiba credinta ca ceea ce face este bine.

Supa de gaina si sarmalele, mancarea de acasa

Rep.: Muzica preferata a presedintelui CJ Maramures este?
M.M.: Imi place orice fel de muzica. Sigur ca iarasi revin la anii '80-'90, cand singura muzica pe care puteai sa o asculti in Romania fara sa fie o problema, care-mi placea si atat cat am putut mergeam la acele spectacole facute de Adrian Paunescu, Cenaclul Flacara. Muzica folk imi este la suflet. Sigur ca iubesc foarte mult muzica noastra maramureseana, mi-e atat de draga si e parte integranta din mine si recunosc ca, daca pana a deveni presedinte de Consiliu Judetean si deputat in '90 sau implicat in politica, tot atat de mult imi placea muzica populara maramureseana, dar fiind la CJ si mergand in tot judetul si participand la fel si fel de evenimente poti sa observi ca, de fapt, muzica nu e numai in sotii Giurgi, in sotii Rednic sau in Fratii Petreus. E in sufletul fiecarui maramuresean si cand ii vad pe coconii mici ca stiu sa cante la fel si ca duc mai departe traditia lucrul asta nu poate decat sa ma bucure.

Rep.: Mancarea preferata…
M.M.: Nu am o mancare preferata. Vreau sa va spun ca, chiar daca putina lume o sa creada acest lucru, eram parlamentar si imi faceam de mancare si atunci ceea ce ma bucura foarte mult erau cartofi la cuptor si cu pui, cu pulpe de pui si cu o salata foarte buna. Sigur ca atunci cand ma duc acasa la Rohia, orice se intampla cand veneam de la biserica, de la manastire, mama mea avea o gaina fiarta pe care se facea acea supa extraordinara de galuste sau de taietei si nelipsitele sarmale. Asta era o masa traditionala la Rohia aproape de fiecare duminica, am pastrat acest obicei si fiecare membru al familiei stie ce parte i se revine dintr-o gaina fiarta si cum le impartim si masa este deosebita. In rest, sigur ca si varsta, cu problemele de sanatate, cu grija pe care trebuie sa o avem fiecare, evit sa mananc carne atat cat e posibil si dieta care e cea mai buna pentru mine si care imi permite sa alerg e bazata pe fructe si legume atat cat pot.

Rep.: O bautura preferata…
M.M.: N-am niciun fel de bautura preferata . Imi place tuica facuta acasa si un vin de casa bun.

Dragos Hojda

Foto © citynews.ro