Campanie si context

scris de Dan Mihalache pe blogul personal

Vad ca in blogosfera liberala a aparut o dezbatere foarte interesanta si binevenita, dupa parerea mea, despre cum s-a desfasurat campania prezidentiala a lui Crin Antonescu si despre posibilele erori de campanie savarsite. Am citit provocarea lui Lilick, comentariile ce au urmat… Desigur, multe din observatiile facute sunt pertinente.

Insa, ca de obicei, ceea ce lipseste acestor comentarii – si o spun fara nici un fel de rautate – este intelegerea faptului ca o campanie nu se desfasoara intr-un context abstract si nu poate fi proiectata fara a tine cont de conditionalitatile scenei politice sau media, de interesele care exista pe piata, de scenariile pe care, in ultima instanta, le deseneaza altii.

Din acest unghi trebuie privita si campania pe care a purtat-o Crin Antonescu. Din punct de vedere profesional, ea poate fi valorizata ca mai buna sau mai proasta. Dar eu va invit sa tineti cont de urmatoarele elemente de evaluare:

Candidatura prezidentiala a lui Crin Antonescu a trebuit sa se bata pe un triplu front: primul il reprezenta aparatul partidului-stat al lui Traian Basescu. Al doilea front era constituit din concentrarea politico-mediatica in sprijinul candidaturii lui Mircea Geoana. Al treilea front era configurat de neincrederea PNL-ului in sansele lui Crin.

Sa analizam pe rand ultimele doua elemente.

In jurul candidaturii lui Mircea Geoana s-a constituit din timp o coalitie politico-mediatica, cu resurse si in zona institutelor de sondare a opiniei publice, coalitie care a sustinut in mod constant ca Mircea Geoana este singurul capabil sa-l bata pe Traian Basescu, in virtutea faptului ca este candidatul principalului partid de opozitie.

Va spun acum in premiera ca orice sondaj – realizat pe bune – care arata ca ar fi putut exista o competitie reala intre Crin si Mircea Geoana pentru accesul in turul II si ca de fapt acest acces se disputa in marja lui 23-24% era instantaneu blocat de la publicare. Tot in premiera pot sa va spun ca inclusiv sondajele comandate de Partidul National Liberal au aparut, nu o data, cu rezultate distorsionate. Misiunea unor vectori media, dar si a caselor de sondaj asociate, a fost sa demonstreze, cu orice pret ca:

* Mircea Geoana se va apropia de rezultatele partidului pe care-l reprezenta, PSD (si la inceputul campaniei el era cu o treime sub votul de partid)

*Ca el era singurul capabil sa-l bata pe Basescu.

Acestui front politico-mediatic ii era greu de opus o strategie alternativa. Unele comentarii considera astazi ca Antonescu ar fi trebuit sa-si inceapa atacurile impotriva lui Geoana mai devreme si, eventual, sa-si focalizeze tirul asupra acestuia de vreme ce era principalul sau contracandidat pentru turul al II-lea. Aceleasi comentarii ignora insa faptul ca orice fel de atac al lui Antonescu vizavi de Geoana era taxat de comentatorii frontului politico-mediatic ca o pactizare cu Basescu…si ca dupa orice atac al adresa lui Geoana, expresia lui Crin Antonescu la televiziunile de stiri in principal se ingusta foarte semnificativ.

2. Principalul handicap al campaniei lui Crin Antonescu l-a constituit forta insuficienta a PNL, care, cel putin deocamdata, nu este un partid in masura sa propulseze un candidat in turul II. Nu are organizare, nu are mecanisme, nu are logistica.

Fortei insuficiente i s-a asociat si un anumit grad de neincredere in candidat in randul militantilor la varf ai PNL. Rezultatele alegerilor europene, situate sub asteptari, au blocat campania prezidentiala timp de aproximativ 3 luni. in randul esaloanelor PNL se instaurase ideea ca simpla inlocuire a liderului cu Crin Antonescu va duce automat la o explozie electorala si la un scor nemaipomenit in alegerile europene. Fara munca, fara investitie, fara nimic. Cand rezultatele au aparut, dezamagirea a fost mare. Pe la toate colturile erau voci care spuneau ca poate candidatul nu e cel mai bun, ca poate sperantele au fost nejustificate, ca poate…poate…

A trebuit un interval de cateva luni pentru a recupera „handicapul” psihologic indus de alegerile europene si pentru a remobiliza structurile de partid.

V-am dat doar doua exemple de context electoral. Pentru a intelege ca, indiferent cat de geniala ar fi strategia si indiferent cat de geniale ar fi echipele de campanie, succesul politic depinde de factori mult mai complicati.

Ma bucur ca exista o asemenea dezbatere, dupa cum ma bucur ca exista o dezbatere despre viitorul PNL.

Dan Mihalache,
echipa strategii si relatii cu mass-media a PNL