Fotbalul si Bunul Dumnezeu

Nu este pe lume placere mai mare decat sa scrii despre lucruri la care nu te pricepi. Dovada e marea productie editoriala din Romania. Dovada e numarul mare de analisti politici. In ce ma priveste, imi iau partea de placere scriind, rar, despre fotbal. Acum, avand in vedere ca se desfasoara si meciuri din Cupa si meciuri din Campionat, e momentul potrivit.

Deci, spun dintru inceput ca nu stiu numele jucatorilor de la nici o echipa din tara, cu atat mai putin de la vreo echipa din strainatate. Nu stiu cine a dat golurile din meciurile celebre ale Nationalei, nici din ce faza. Nu stiu componenta echipei Braziliei din anii ‘70.

Asta nu inseamna ca nu ma duc la carciuma din coltul strazii, ca sa vad meciurile echipelor clujene in societatea microbistilor. Iar cum ele se transmit pe posturile de televiziune din Bucuresti, oricine cu oricine ar juca, tot despre Steaua si Dinamo se vorbeste non-stop. Cand se intampla ca o echipa din provincie sa castige, ai senzatia ca comentatorilor le ies arici pe gura, nu cuvinte.

De ce se aduna oamenii ca sa vada meciurile de fotbal impreuna? O data, pentru ca au sentimentul ca impartasesc cu totii o taina. Asa cum spunea prietenul meu, Prozatorul, romanul si daca se taie la un deget, lui nu-i curge sange, ci o taina si un strop de suflet. Fotbalul, fiind metafizica cea mai accesibila (in ultima instanta o oglinda a vietii, caci cuprinde in 90 de minute mult necunoscut, mult ghinion, multe explicatii obscure, multe suspiciuni, mult neprevazut, dar da si senzatia ca Cineva trage sforile), comunitatea de fani formeaza o biserica speciala: una in care se poate bea si injura, la nevoie.

Si astfel, se poate comunica. „Domnule, ce vremuri frumoase erau! In timpul lui Ceusescu, mergeam cu masina in Faget, puneam televizorul Sport pe capota, improvizam antene din ligheane de aluminiu si prindeam meciurile de la unguri! In cateva minute, din intuneric, apareau fete noi. Ce mai comentam, ce mai injuram cu totii! Un ungur, care sa traduca din cand in cand era mana cereasca! Azi, nici la carciuma nu mai vin destui oameni la meci, ca sa socializam, ca sa injuram...”.

In paranteza fie spus, azi ca sa fii fan al unei echipe (asta e o contributie clujeana la bunul mers al sportului), trebuie sa ai buletin de localitatea din care vine echipa indragita! Dragostea se probeaza cu buletinul! Ca pe vremuri, la hotel. Ca la strarea civila.

Dar, mie imi place sa stau in comunitatea microbistilor si din cauza ca imi dezvolt astfel sentimentul national. Microbistii nu seamana cu investitorii straini, carora nu le plac miscarile imprevizibile din legislatia noastra. Asa ca, in mod logic, ar trebui sa le placa de guvernul Boc.

Nu le place. Numai Bunul Dumnezeu stie ce si de ce le place!

Ion Muresan