Reţelele sunt inflamabile. Chiar explozive

Plecarea lui Raed Arafat din sistem i-a scos, simplu, pe români în stradă. Nu au fost foarte mulţi, dar mişcările de protest au fost completate pe site-urile de socializare. Care dovedesc, iată, că sunt capabile să genereze o mică, încă, revoluţie. Poate sună ciudat, bombastic, dar 2011, anul pe care abia l-am depăşit, ne dovedeşte că nu e!

În Egipt, mobilizarea generală a fost anunţată mai întâi pe net şi tot pe această cale primele imagini legate de proteste au ajuns în mass-media clasice şi în reţelele occidentale. În Libia s-a întâmplat la fel, iar semnalul a fost atât de puternic încât e pe punctul să genereze un nou tip de izolaţionism. Şi un alt fel de cenzură. Pentru că, dacă vă imaginaţi că internetul nu poate fi îngrădit, vă înşelaţi. China are controlul, mizând pe informaticieni ce nu-şi fac un rost spargând servere NASA, ci din „scanarea” de vorbe şi imagini. Dar China mizează şi pe acorduri cu mari companii de distribuţie a informaţiei în mediul virtual. Iranul vrea să meargă mai departe, încercând să-şi contureze propria reţea. Coreea de Nord a fost prima care a rezolvat problema. Noţiunea de internet îi este şi azi complet străină majorităţii.

Dacă un cuvânt e periculos, o imagine poate declanşa un război. Controlul corespondenţei s-a practicat sub orice regim autoritar. Şi sub comunişti, fireşte. Plicurile erau deschise şi nu putea comenta nimeni. Pe net nu sunt plicuri. Doar incripţii, în toate limbile pământului. Iar vorbele lasă urme, cum o fac, dacă tot discutăm, şi mesajele radio. Ne simţim siguri pe internet, dar ar trebui să ne gândim mai bine.

Revenind la Raed Arafat, mesajele de pe reţelele de socializare şi petiţiile ce-au adunat, tot în mediul virtual, mii de semnături, nu fac din mişcarea de susţinere a medicului una mai puţin materială.

Sirianul a creat la Târgu Mureş, apoi în restul României, un sistem funcţional, aflat direct în slujba oamenilor. Mai precis, în slujba lor, atunci când aceştia au cea mai mare nevoie: la nenorocire. E îngrozitor să ai nevoie de medic acum, iar el să vină peste o jumătate de oră. Sau deloc. SMURD-ul a arătat că se poate. Cei de la Ambulanţă au fost nevoiţi să preia exemplul. Dar, parcă tot SMURD-ul ajunge primul.

Pentru Raed o parte însemnată din România a plătit, ani de zile, acel 2%. Benevol. Străinul a fost judecat în România pentru ce a făcut, nu pentru ce a spus, nu pentru ce a promis. În istorie, avem câteva exemple similare, le ştim cu toţii.

Oamenii au spus simplu: „Raed e bun”. Distorsionarea şi încercarea de răsturnare a acestei afirmaţii, cu valoare de adevăr pentru o largă majoritate, se va petrece, cu siguranţă, tot pe net. Dar, dacă vrea cineva cu adevărat să ne spele creierele azi, va trebui să înceapă obturând internetul. Ca în Coreea de Nord.

Războiul pentru Raed a început aici şi va continua tot pe reţele. Încă libere – sau măcar în bună măsură libere – în România. Nu demult, un Băsescu putea răsturna la televizor orice afirmaţie. A încercat să măgulească naţia, spunându-i că nu acest sirian, Raed Arafat, a creat SMURD-ul, ci românii. A spus-o în direct, la ore de maximă audienţă. Şi ce dacă? Reţelele au continuat să lucreze. La Târgu Mureş sunt pe punctul să provoace o nouă mişcare de protest.

Chipurile din spatele monitoarelor vor să fie văzute în stradă. Pentru o idee, dar şi pentru interesul propriu. Pentru că a avea un sistem medical funcţional, în primul rând unul de urgenţă, care să fie capabil să intervină pentru un copil suferind, pentru o femeie însărcinată, pentru un bătrân aflat la nevoie, rămâne o chestiune de interes propriu. Personal. Dar şi naţional. Iată că Raed e pe cale să creeze şi altceva: identitate.

Preşedintele spune că românii au făcut SMURD-ul, că Raed Arafat a fost cu ideea şi a rămas să-l conducă. E prea complicat. Lumea asociază omul cu ideea, vrea formula completă. Nu contează că fără hidrogen nu există apă.

Raed Arafat nu e perfect. Citynews.ro a scris despre un caz în care a avantajat un demnitar. Şi a dezavantajat un copil! Nu spune nimeni că e perfect. E om şi face destule greşeli.

Dar parcă ne-am săturat să fim luaţi, din nou, de proşti.

Dan Brie