Proteste care au zguduit lumea. De la faraoni la mineri

„Vrem mancare!“ si „Vrem salarii!“ sunt lozincile si  gandurile ce ii determina cel mai des pe oameni sa iasa in strada.  Sunt cerintele de baza pentru cei care se afla la conducere, fie ca e vorba de un stat sau o fabrica sau companie.  Grevele sunt la fel de vechi precum piramidele. Chiar daca multora le vine greu sa creada, egiptenii fortati sa participle la construirea mormintelor faraonilor au fost primii care s-au revoltat impotriva conditiilor de munca.

In ultimul an, in cele mai multe tari din Europa au izbucnic proteste, de cele mai multe ori conditiile de munca si plata prea mica pentru orele lucrate au fost motivul pentru care oamenii au intrerupt lucrul si au iesit in strada. Franta pierde in acest moment aproximativ 400 de milioane de euro zilnic din cauza protestelor, iar intreaga capitala a Romaniei a fost  blocata in acelasi timp de 30.000 de protestatari. De-a lungul anilor grevele au fost „masurile“ la care au recurs muncitorii din diverse sectoare pentru a obtine compensatii mai mari.

Greve sangeroase inainte de 1900

Daca in ultimii ani grevele s-au desfasurat, mai mult sau mai putin pasnic,  in cazul mai multor demonstratii de dinainte de 1900, zeci de grevisti au fost asasinati sau grav raniti.
Sirul protestelor sangeroase a inceput, cel putin conform insemnarilor, in 1851, cand in timpul unei greve a angajatiilor cailor ferate din Portgage, New York, politia a incercat sa inabuse protestele tragand asupa multimii.

La data respectiva s-au inregistrat mai multe victime.  In 1877, 10 mineri au fost spanzurati in Pennsylvania din cauza indraznelii de incerca pornirea unui protest spontan, iar in 1887, 35 de muncitori de culoare, care nu erau inarmati au fost omorati de politia din Louisiana. Acestia lucrau in industria zaharului si au intrerupt munca cerand sa fie platiti cu un dolar pe zi.

Faptul ca muncitorii erau ignorati de conducere a devenit un lucru evident in 1892, cand protestele de la fabrica de otel Clay Frick din  Pennsylvania au degenerat in lupte armate intre protestari si angajatii unei firme de securitate adusi special in oras pentru a pune capat revoltei.
Angajatii cailor ferate au fost cei care au pornit unul dintre cele mai zguduitoare proteste din America de dinainte de 1900.

La sfarsitul aniilor 1800, angajatii companiei Pullman Palace Car ce se ocupa cu constructia vagoanelor de lux, au intrat in greva din cauza salariilor mici. In scurt timp protestele s-au raspandit si in randurile altor muncitori din industria constructiei de vagoane.  Protestarii  au dat foc mai multor garnituri de tren si la sapte cladiri. Autoritatile au fost nevoite sa apeleze la 12.000 de angajati ai trupelor federale care au omorat 13 protestatari si au ranit alti 57 pana au reusit sa puna capat grevei.

Militarii au impartit scrisori in timp ce postasii erau in greva

Prima greva generalizata a bugetariilor din Statele Unite a avut loc in 1970, punctul de plecare fiind orasul New York. Din cauza conditiilor precare de munca, a salariului prea mic si a imposibilitatii de a cere majorarea lui peste 210.000 de postasi, din 750.000 in toata tara, au oprit lucrul si au intrat in greva pentru doua saptamani. Daca in primele zile doar cei din New York au luat atitudine fata de situatia in care erau lasati sa lucreze, un mesaj al presedintelui Nixon, in care li se cerea reluarea lucrului i-a scos in strada pe postasii din alte 671 de oficii postale.

Greva a pus pe butuci intrega America, oamenii nu si-au mai primit pensiile si ajutoarele sociale, ziarele nu mai erau livrate, la fel si scrisoriile si publicatiile, iar unele companii au fost nevoite sa plateasca camioane si avioane pentru transportul lor.  La sapte zile de la declansarea protestelor, Nixon a declarat stare de urgenta si a cerut ca 24.000 de militari sa preia atributiile postasilor, dar solutia nu s-a dovedit eficienta. Astfel, postasii au primit mai multe drepturi, printre care si posibilitatea negocierii salariului si beneficiilor.

Greva minerilor britanici din 1984 – 1985

In timp ce in Statele Unite, dupa 1980, grevele incep sa fie tot mai rare, in Marea Britanie se pregatea unul dintre cele mai lungi proteste de pana atunci. Noul mandat a „doamnei de fier“, Margaret Thatcher a fost marcat de izbucnirea revoltelor minerilor din 1984, nemultumiti de anuntul inchiderii a nu mai putin de 20 de mine.  Pe 12 martie 1984, Arthur Scargill, presedintele Sindicatului National al Minerilor (NUM) a dat „startul“ grevelor impotriva inchiderii minelor.

La proteste au luat parte muncitori din 28 de mine, dar dupa ce s-a stabilit ca acestea sunt ilegale, fondurile NUM au fost confiscate, iar o parte dintre mineri s-au intors la munca, fiind fortati de politie. Restul, impreuna cu nevestele lor, au continuat marsurile de protest si pichetarile,  timp in care Arthur Scargill incerca sa faca rost de fonduri pentru a sustine actiunile. Prima femeie premier din Europa nu s-a lasat intimidata de aceste proteste si nici nu a cedat in fata presiunilor. Mai mult, in urma publicarii unor documente in august 2010 de catre The Guardian, aceasta a blocat ajutorul sovietic.  

Dupa sase luni de proteste, NUM avea nevoie disperata de fonduri, avand in vedere ca un judecator ordonase confiscarea bunurilor sindicatului. Singura solutie era transferarea banilor inainte ca ordinul sa fie pus in aplicare, dar contul NUM din Zurich spre care au fost trimisi banii a fost inghetat inainte ca acestia sa ajunga. Apoi, minerii sovietici, intr-o incercare de solidarizare cu cei din Marea Britanie, au donat care un dolar din salar, dar banii nu au ajuns niciodata la destinatar.

Thatcher a facut presiuni asupra lui Gorbaciov cu privire la aceasta actiune de donatie si chiar daca acesta fusese initial de acord cu donatia, fondurile nu au mai ajuns la NUM. Pe 3 martie 1985, in cadrul unei conferinte a NUM s-a luat decizia sistarii protestelor, iar minerii s-au intors la munca infranti, doua zile mai tarziu.

Protestele de la Brasov

In 1987, angajatii interprinderii de autocamioane Steagul Rosu au inceput protestele in momentul in care au primit salariul cu 50% mai mic. Muncitorii din schimbul de noapte  au decis sa nu mai lucreze, iar multimea a crescut in momentul in care schimbul de dimineata ajunge la fabrica.

Muncitorii s-au decis sa porneasca spre Consiliul Judetean al PCR, dar multi au renuntat la protest, astfel incat doar aproximativ 400 de persoane au  parasit portile fabricii. Scandarile au devenit in scurt timp politice, iar „Vrem mancare si caldura“ a fost inlocuit cu „Jos Ceausescu“.

Greva a continuat luand aspectul unei revolte fata de regimul comunist. In momentul in are oamenii au ajuns la destinatie, un militian a fost dezbracat in plina strada, dar fara rezultat din cauza ca protestatarii au fost alungati de fortele de ordine, cei mai multi dintre ei fiind chiar arestati.

Franta, patria protestelor

Franta este una dintre tarile in care protestele sunt ceva obisnuit. Prima greva generala a avut loc in hexagon  in 1933, fiind urmata de „Mai 1968“, cand intreaga natiune a fost paralizata de protestele studentilor. Grevele din ultimele zile din Franta, impotriva masurilor de austeritate, printre care si cresterea varstei de pensionare,  au degenerat in violente. Practic, Franta pierde zilnic milioane de dolari, ajungandu-se chiar la o criza de combustibul, cisternele fiind escortate  de politie.

Fie ca e vorba de protestele conduse de sindicatul lui Jimmy Hoffa in Minneapolis in 1934 sau de grevele de la inceputul lunii octombrie din Romania si Franta, cererile se indreapta tot spre salarii mai mari si conditii de munca mai bune.

Nici Ramses al III-lea nu a scapat de greve

Muncitorii care ridicau mormintele faraonilor au fost cei dintai grevisti. O insemnare din 1150 i.H a lui Ammennakhate, pastrata la Muzeul Egiptean din Torino, descrie un conflict de munca cauzat de lipsa hranei. O mana de oameni a incetat brusc lucrul cerand plata pe ultimele 20 de zile de munca, in timp ce lucrau la un mormant la nord de Teba. Ramses al III-lea a cedat destul de repede.

Conform traducerilor insemnarii, acesta a platit restantele, ba mai mult le-a dat oamenilor salariul pentru alte doua luni in avans. Faraonul a luat aceasta decizie pentru ca riscul ca lucrul la mormintele regilor sa se opreasca era mult prea mare. Pentru a evita pe parcurs astfel de incidente, a fost desemnat un muncitor care sa aiba grija ca plata (mancare si unguente impotriva soarelui) sa nu mai intarzie.

Nicio greva fara un lider de sindicat

Liderul de sindicat joaca intotdeauna un rol important in cazul grevelor, iar cand se face referire la aceasta „functie“ primul nume ce se intipareste in mintiile celor mai multi este Jimmy Hoffa. Acuzat de legaturi cu mafia si condamnat la inchisoare pentru luare de mita si incercarea de cumparare a unui jurat, acesta si-a inceput „cariera“ in 1930 cand a condus cu succes protestul spontan al angajatiilor unei bacanii. In 1957 devine presedintele celui mai puternic sindicat din SUA, Teamsters si in acelasi timp unul dintre cei mai influenti oameni din tara, chiar daca legaturile sale cu Mafia erau din ce in ce mai evidente.

Hoffa s-a aflat in fruntea multor greve din perioada crizei, iar in 1962 este inchis pentru incercarea de mituire a conducerii unei companii cu un milion de dolari pentru garantarea pacii in randul sindicatelor.  Hoffa a disparut fara urma in 1975 din fata unui restaurant din Michigan, iar corpul sau nu a fost gasit niciodata, pentru multa vreme crezandu-se ca a fost omorat de mafie.

800 de angajati ai Carlsberg au protestat pentru bere

In aprilie 2010, 800 de angajati ai producatorului danez de bere, Carlsberg declansat un protest spontan, din cauza faptului ca s-a impus, de catre conducere, o noua lege privind consumul de bere in timpul programului. Noua regula prevede relocarea tuturor frigiderelor cu bere din zonele de lucru spre zona de luat masa, singurul moment in care muncitorii ar mai fi avut voie sa bea o bere rece fiind pauza de masa. Din simpatie, soferii a 50 de camioane ce transportau berea in toata Copenhaga s-au alaturat si ei revoltei. Pana la urma, cinci zile mai tarziu munca a fost reluata de toti angajatii  Carlsberg, acestia obtinand promisiuni privind o rediscutare a noilor reguli.

Alexandra Groza