Interviurile Wikileaks. VEZI ce spune Doru Buscu

Doru Buscu, redactorul-sef al saptamanalului Academia Catavencu, priveste cu scepticism dezvaluirile facute de site-ul Wikileaks si crede ca singurul castigator al acestora este presa.

“Exista in acest moment un razboi cibernetic intre autoritatile vizate de dezvaluiri si sustinatorii spontani ai ideilor antisistem. Este singurul lucru cu adevarat serios din toata aceasta poveste. Fanii operatiunii Payback cresc organic, se alatura in progresie geometrica la riposta, si pot face praf, in citeva luni, viata pe net a guvernelor si corporatiilor”, asa s-ar putea condensa in cateva cuvinte efectele documentelor publicate de Wikileaks in opinia lui Buscu.

Reporter: Este publicarea acestor documente o forma de jurnalism, “jurnalism stiintific”, cum o numea Julian Assange, fondatorul Wikileaks?
 
Doru Buscu: Publicarea unor documente de interes public este jurnalism. De aici incolo incep nuantele despre scop, sinceritate, manipulare, oportunitate, decizie, consecinte, etica, amenintari. Wikileaks nu e doar o echipa de jurnalisti carora le-au intrat pe sub usa niste fisiere secrete. E o organizatie internationala consolidata, care dispune de ideologie, fonduri, logistica, surse, dusmani si simpatizanti. O discutie despre Wikileaks poate incepe de la jurnalism, dar poate duce oriunde.
 
Are jurnalismul ceva de invatat de la Wikileaks? Pe cine lovesc in mod primordial “dezvaluirile” publicate de site?
 
Lectia e simpla: daca ai norocul sa primesti secrete care pot zgiltii lumea, ia-ti toate masurile sa le poti publica.  In termeni de imagine efectul acestor dezvaluiri e redus. Nimic din ceea ce a aparut nu e dincolo de banuielile rezonabile ale publicului. Secretele de pe Wikileaks se misca in orizontul de asteptare comun. Toata lumea presupune ca asa se face politica, asa se trag sfori in diplomatie, asa se fac razboaiele. Nu exista in arhiva Wikileaks informatii ultrasecrete, ci doar secrete, confidentiale si banale.
 
Sunt cu adevarat relevante informatiile “scurse”? Afecteaza vreun individ, pun in pericol viata cuiva? Poate fi considerata o forma de spionaj?
 
Sigur ca ele afecteaza o lume intreaga, in sensul ca se refera la ea. Nu cred ca afecteaza radical organizatii sau persoane. In fond, lumea politica e obisnuita sa nu clipeasca atunci cind e confruntata cu fapte cu adevarat grave, cum ar fi propriile crime. E felul ei de a conduce planeta. Wikileaks e, prin faptul ca publica documentele diplomatiei americane, o forma de spionaj. Poate fi spionaj involuntar, spionaj din prostie, din entuziasm sau chiar autospionaj. Poate fi tradare, manipulare, santaj, fanatism sau sinceritate. Daca am avea acces la contabilitatea companiei, poate ne-am mai risipi din incertitudini.
 
Se impune o rediscutare a libertatii discursului la nivel mondial, in conditiile date si cu Julian Assange arestat?
 
Nici vorba. Cit despre Assange, el e un tip care exact in acest moment isi ia supradoza de glorie. Si-a pregatit-o minutios iar acum o degusta.
 
Cat de sigur se mai poate considera un individ in sistem, daca mari companii bancare pot sa inchida conturi la cererea unor departamente de stat? Ce solutii are? Mai este internetul liber?
 
Exista in acest moment un razboi cibernetic intre autoritatile vizate de dezvaluiri si sustinatorii spontani ai ideilor antisistem. Este singurul lucru cu adevarat serios din toata aceasta poveste. Fanii operatiunii Payback cresc organic, se alatura in progresie geometrica la riposta, si pot face praf, in citeva luni, viata pe net a guvernelor si corporatiilor. Exista o tendinta de riposta pe care hackerii din toata lumea o imbratiseaza acum si sar in apararea Wikileaks. Fenomenul poate repede depasi capacitatea de reactie a autoritatilor si poate avea doua consecinte: ori reglementarea cu mina de fier a spatiului virtual, ori blocarea lui. In ambele variante, pierde o lume intreaga, dar cistiga presa scrisa :)
 
Cat va mai functiona sintagma “adevarul iese intoteauna la lumina”, daca un intreg angrenaj de servicii secrete, institutii economice si administrative ale unor state puternice poate sa actioneze in acest fel asupra unui singur individ?
 
Adevarul nu iese intotdeauna la lumina, ca dovada ca el are nevoie de aceste ocazii discutabile ca sa ni se arate.
 
Mai multi politicieni din SUA au lasat sa se inteleaga, in prime time, ca daca Assange ar fi asasinat, gestul ar fi unul patriotic. Pana la urma, exista vreun “mare adevar” in spatele acestui scandal care sa  justifice aceste opinii?
 
Perspectiva unui politician american asupra acestei scurgeri fara precedent de informatii despre SUA e radical diferita fata de perspectiva unui jurnalist ardelean, linistit si neimplicat, de la Mesagerul de Cluj. Asa ca in spatele Wikileaks nu cred sa fie vreun mare adevar, ci o multime de nuante si de pareri.

Codruta Simina
Foto: catavencu.ro