Interviurile Wikileaks. VEZI ce spune Mihnea Maruta

Jurnalistul clujean Mihnea Maruta considera ca dezvaluirile de tip “Wikileaks” ar trebui sa reaminteasca presei rolul ei esential: acela de a transmite informatiile aflate “in spatele usilor inchise”. Maruta mai crede ca, in timp, va fi tot mai greu sa aflam acest gen de secrete, din cauza puterii patronilor de presa si a situarii lor in “cealalata” tabara.

Reporter: Costi Rogozanu mi-a marturisit ca el crede ca Wikileaks sunt ultima sansa pentru presa de tip vechi, pentru vechea scoala a printului. Care e parerea ta, ce au aratat wikileaks presei "old school"?

Mihnea Maruta: Nu cred ca sunt "ultima sansa", pentru ca mereu vor exista asa-numitele bombe de presa, atata timp cat va exista presa. WikiLeaks ne-au reamintit, totusi, ca rolul nostru e sa trecem dincolo de mastile oficiale, sa aflam, cu o expresie veche, ce e "in spatele usilor inchise", sa nu ne multumim cu declaratiile din conferinte de presa, cu ipocrizia bine pregatita de acasa a oamenilor politici.

De ce crezi ca Assange a dat informatiile sale in premiera reporterilor de la 5 ziare, nu de la 5 televiziuni?

M.M.: Aici nu pot decat sa speculez. Cred ca explicatia tine de stiluri si de temeinicie. In presa scrisa supravietuieste o oarecare profunzime, mai exista oameni sceptici, care verifica, reporteri care nu "se arunca", editori care cer "inca un telefon" si inca o piesa de puzzle. In televiziune, din cauza presiunii vitezei, a modei "breaking news", verificarea si contextualizarea se fac ulterior - daca se fac - si, din pacate, deseori nu se fac de catre cel care a produs stirea, ci de catre alti "specialisti".

Voiam sa te intreb daca nu cumva traim cumva o era a "dictaturii" informatiei? Marile puteri politice se sperie de astfel de "scurgeri de informatii", iar interesul public nu mai e totuna cu interesul publicului

M.M.: Puterea se teme dintotdeauna de "scurgerile de informatii", deci nu e nimic nou.

Supravegherea si situatiile banale de control se acutizeaza sub amenintarea terorismului. Acolo, in zona care decide mereu tot mai multa supraveghere asupra individului, nu ar trebui create niste noi parghii de control?

M.M.: E suficienta presa, dupa parerea mea, daca isi pastreaza misiunea. Pentru ca supravegherea si pretextul terorist pentru controlul populatiei isi gasesc si isi vor gasi contraponderea atat inauntrul sistemului, cat si in afara lui, de pilda la acest tip de "haiduci" care sunt hackerii. Cred ca mereu vor exista oameni care sa puna pe masa presei informatii confidentiale care sa ajute la controlul puterii. Temerea mea insa e ca in partea asta a baricadei vor fi probleme tot mai mari, ca va fi tot mai greu sa publici asa ceva, nu ca nu vom afla "secretele".

Pentru ca si presa intra incet in acelasi sistem de protejare a secretelor goale?

M.M.: Pentru ca detinatorii presei sunt, in majoritate, de partea "aia" a baricadei, cu interese direct conectate la interesele puterii sau vizand o felie din tort. Sansa noastra pare a fi existenta unei diversitati de interese, dar asta ar insemna ca publicul sa se informeze din mai multe locuri si sa decida, tot singur, care sunt bucatelele de adevar. Se pierde, deci, acea relatie de incredere care exista intre cititor si jurnalist; acum, cititorul nu mai merge din start "pe mana" jurnalistului, nu-i mai acorda implicit prezumtia de buna-credinta si de cunoastere privilegiata. In plus, exista posibilitatea ca diversitatea intereselor patronale sa fie doar la primul nivel si, de fapt, atunci cand s-ar pune problema unor dezvaluiri cu adevarat zguduitoare, sa nu mai existe niciun canal prin care acestea sa poata deveni publice, fiindca, la nivelurile doi sau trei, deciziile nu le mai apartin nici lor.

Povesteam de copilul de clasa a cincea care descarca torrenti si se uita pe youtube si la scoala invata Puiul. Ar fi o solutie ca tinerii sa invete din scoala sa dezbata si sa selecteze tonele de informatii care sunt la un click distanta?

M.M.: Cred ca e prea devreme ca din scoala generala sa se discute despre informatia "adultilor". Din liceu insa, s-ar putea deschide anumite ore, fie si optionale, unde elevii sa discute, cu invitati, despre teme de actualitate, nu numai despre trecutul cel "serios". De exemplu, as vedea proiectat la toate clasele a XII-a filmul "Portretul luptatorului", despre rezistenta anticomunista din munti...

Bun, dar eu vorbesc acum de selectarea informatiei. Nu orice gasesti pe un site e si credibil…

M.M.: Ok, dar asta inseamna si atentie din partea parintilor, lecturi serioase, pentru a capata discernamant cultural, si abia apoi cursuri la scoala. In al doilea rand, ma intreb cati dintre profesorii insisi sunt pregatiti sa "selecteze" informatia, cati adopta metode adecvate la internet, cati incearca sa-si modifice stilul in functie de noile preocupari ale elevilor...

Crezi ca "scandalul Wikileaks" o sa aiba, printre efecte, un control mult mai serios al Internetului? poate chiar o forma de guvernare a lui?

M. M.: Aici sunt doua categorii. In ceea ce ne priveste pe noi, internautii normali, se poate spune ca deja suntem "sub control". Orice serviciu secret poate afla, cu usurinta, cu cine vorbim, ce vorbim, ce site-uri accesam, cu cine corespondam etc. Sa nu ne facem iluzii. Tehnologia e mult mai avansata decat ne imaginam, iar "ei" o detin. Cealalta categorie, a IT-istilor rebeli, care-si pot masca IP-urile, care se pot fofila, deghiza, care pot patrunde incognito prin serverele puterii, pare a mai avea o oarecare marja de libertate, insa in cazul lor vorbim de actiuni haotice, dezorganizate si care, deci, la o adica, nu pot reprezenta alternative de informare si nici alternative serioase de putere pe internet. Personal, cred ca se va ajunge la o forma de guvernare pe net si ca noi traim inca o faza "romantica", de care trebuie sa ne bucuram cat mai putem.

Si ultima. Nimeni nu crede ca Assange ar fi un inocent. Peste tot aud "nu poti face asa ceva decat daca iti tine cineva spatele, daca esti al cuiva". Poate fi comparat cu un Robin Hood modern sau scepticismul e mai indicat?

M.M.: Eu nu cred ca Assange poate fi comparat cu Robin, ca e un solitar curajos. Traim intr-o lume atat de mica si de interdependenta, incat o asemenea cantitate de informatii ajunsa in posesie "privata" ma pune pe ganduri. Poate ca si noi suntem viciati de scenarite, dar trebuie sa ne intrebam, si in acest caz, cine are de castigat. Din ce-am citit pana acum, WikiLeaks poate deveni pretext numai bun pentru decizii care sa continue o politica de supraveghere totala, de sporire a gradului de secretizare din institutiile statului american, model care, apoi, va fi preluat inevitabil si de "sateliti".

Mihnea Maruta este un jurnalist clujean, autorul blogului Surpriza lui Mihnea Maruta, fost redactor sef al saptamanalului Clujeanul, dar si al vechiului Cotidianul. Maruta este jurnalistul care a moderat prima dezbatere publica dintre Crin Antonescu si Traian Basescu, din 2009 de la Cluj.

Codruta Simina
Foto: Mihnea Maruta, arhiva personala