Scenariul Armaghedonului financiar global

De aproape trei ani, fiecare locuitor al planetei a fost afectat de criza financiara care pare sa nu aiba o luminita la capatul acestui tunel de panica. Intrebari de genul  “De ce nu au putut fi prevazute efectele in cascada ale acestei recesiuni?” ori “Ce trebuie facut pentru a stopa agravarea ei?” nu isi gasesc raspunsul din partea macroeconomistilor de talie mondiala, in fapt printre cele mai luminate minti ale Terrei, din cauza faptului ca aceasta criza este o criza seculara, intalnita la cateva sute de ani, care nu se supune modelelor economice in care monetaristii incearca sa o incadreze, sa o inteleaga si sa o combata.

Momentele pe care le traim cu totii astazi nu seamana cu nimic din istoria recenta a omenirii, ci trebuie sa privim in urma cu aproape 300 de ani, mai precis la anul 1720, si voi explica de ce. Aceasta criza s-a dovedit a fi imprevizibila, debutand in SUA ca o criza imobiliara, subprime, pentru ca acum un an sa vorbim de solutiile unei crize bancare ce parea a fi o problema exclusiv a bancilor, iar ultimele luni au adus in prim plan o noua criza, cea a datoriilor suverane ale statelor.

Multi analisti o compara cu Marea Depresie din 1929-’30 care a avut o evolutie in forma de “U”, dar aceasta pe care o simtim este de fapt o continuare a acelei crize, precum si a celei din anii 1970. Diferenta este ca atunci cand pietele incepeau sa isi revina pretul activelor crestea, dar in prezent preturile activelor (imobile, materii prime) nu reusesc sa creasca, sugerand ca acele crize din ’30 si ‘70 s-au reluat. Incepand cu anii ’40 si pana in anii ’80, economiile lumii au fost sub auspiciile inflatiei, initiindu-se ciclurile economice Kondratieff. De treizeci de ani suntem insa intr-un fenomen dezinflationist, cu o scurta perioada de “reinflatie” intre anii 2003 si 2007 (perioada perceputa si de romani ca un “boom” economic si imobiliar). In acest moment suntem la inceputul unui proces “deflationist” care va culmina in 2015 cu adevarata “depresiune”.

Majoritatea economistilor sustin ca “tiparnitele” bancilor centrale care au scos bani in exces in ultimii doi ani pentru a acoperi gaurile din pietele financiare se vor traduce prin inflatie. Nimic mai fals, dupa cum repet aceasta criza nu se supune modelelor economice dupa care lucreaza expertii guvernelor din lumea intreaga. Efectul e exact contrar, asta datorita multiplicarii excesive a creditului in ultimii 30 de ani (in SUA aproximativ 500 de trilioane de dolari), acestia nu sunt acoperiti de catre banii tipariti de trezoreriile statelor decat intr-un procent de 1%. In plus, sumele aruncate in piete nu pot fi absorbite de economia reala (care este deja epuizata) si de catre populatie, intrucat acestea sunt deja supraindatorate. Acesti bani nu pot decat sa se intoarca tot la bancile centrale si la sistemul bancar, unde vor acoperi niste gauri, deci creditarea nu se va relua.

De altfel, urmarind dobanzile la bond-urile americane pe un grafic pe 30 de ani, vom vedea ca se inscriu pe un trend descendent, ceea ce sustine teoria deflatiei, nu a inflatiei.

In ceea ce priveste moneda euro, lucrurile vor sta cum nu se poate mai prost. Europa si-a pierdut competitivitatea fata de America, iar deficitele imense ale statelor membre cum ar fi PIGS (Portugalia, Italia, Grecia, Spania) sau Irlanda nu vor mai putea fi sustinute (acum raportul datorii/venituri au ajuns la 125-130%). Se vorbeste tot mai mult de o paritate 1:1 euro/dolar, care in prezent a ajuns la 1,22 de la 1,55, insa intre anii 2011 -2015 moneda americana se va aprecia pana la 0,6! Asadar, romani, pariati pe dolar, nu pe euro.

Leul va continua sa se deprecieze fata de euro pana la jumatatea lui 2011 sau mijlocul lui 2012 , dar apoi se va aprecia in fata monedei unice europene, pe care nu va mai dori nimeni sa o detina.

Zona euro, asa cum o stim noi, s-ar putea destrama, pentru ca apoi ea sa fie recladita pe baze mult mai solide, cu reguli mai ferme si intr-o componenta restransa (Germania, Franta, Olanda, Belgia, Luxemburg).

Dolarul american va fi rege pana in 2015, pana cand Federal Reserve va fi facut atata “mizerie” in jur incat ea, ca banca centrala, va fi desfiintata. N-ar fi pentru prima data cand in SUA Banca centrala sa se desfiinteze, s-a mai intamplat in secolul XVIII si mai recent in 1913. Asadar, dolarul isi va pierde din 2015 statutul de “moneda de rezerva” si va fi inlocuit in detinerile statelor lumii de un cos de monede din care va face parte Yuan-ul chinezesc, rubla ruseasca si dolarul australian.

Criza va avea forma de “L” cu doua puncte de minim, primul in 2011, pentru ca apoi in 2015 sa apara primele falimente ale bancilor centrale si ale catorva state. Preturile activelor vor scadea dramatic, ajungand la 10-20% din valoare de la inceputul crizei. Cu un DOW Jones al bursei de la New-York la 2 -3.000 de puncte in 2012 (acum este 10.000 puncte), pentru ca apoi sa coboare sub aceste valori, pana la 2-3% din valoarea de maxim din 2007. Practic, actiunile nu vor mai conta deloc.

Romania nu are cum sa se sustraga acestor evenimente, ea fiind printre cele mai nepregatite tari din lume. De altfel, ieri tara noastra se situa in top 10 cele mai riscante tari din lume, avand CDS-ul (riscul de default) la peste 400 de puncte.

Bogdan Vigu