Balaurul-bondoc, un dinozaur roman

Fiti atenti, scenariu, exercitiu de imaginatie: suntem in zona Alba-Hunedoara acum… 70 de milioane de ani! Hategul e o insula, care se intinde de la Caransebes la Cehu Silvaniei. Carpatii sunt atat de tineri ca abia incepusera sa se ridice, sa crape scoarta si sa se umfle ca aluatul pus la dospit. De altfel, afara e cald.


Clima e subtropicala musonica, copacii au diametrele de cate 3 metri, printre ei sunt ferigi uriase, vegetatie luxurianta imbinata cu conifere, miros de reavan pentru ca ploua des. Culorile sunt atat de vii ca te dor ochii, e ca un loc de nastere al naturii. In aces loc situat, spun paleontologii, la 30 de grade N, pe glob, traia… balaurul-bondoc.


Ce am incercat sa descriu mai sus a fost insă aievea. Iar balaurul-bondoc chiar exista. Sau exista, asa cum ne demonstreaza arheologul clujean Matei Vremir (foto) omul care, pasionat de dinozauri, a descoperit, in toamna lui 2009, cel mai complet schelet de dinozaur din Europa.

Pentru cei cu imaginatia mai putin debordanta, luati niste cadre din Jurassic Park-ul lui Spielberg si apoi inchideti ochii. Ati vazut velociraptorul? Ala ca un T-Rex mai mic, care ataca in haita si pareau inteligenti? Cei care fugeau dupa copiii din film? Ei bine, balaurul-bondoc era ruda cu aceasta specie.

Vremir spune ca balaurul asta romanesc era mai curand un Rambo al junglei, o corcitura intre un pittbull ai un curcan. Era lung de 1.8-2 metri, greu de 30-40 de kg ca un “ciobanesc mai mare”, avea doua brate cu cate doua degete cu gheare folosite sa atace sau sa se catere in copaci, avea 4 degete la picioarele posterioare, foarte dezvoltate ceea ce demonstreaza ca alerga cu viteza mare.


Spre deosebire de velociraptorii care erau tridactili, balaurul-bondoc avea doua degetele periculoase si doua mici, subdezvoltate care ii dadeau echilibru. Era biped. Ataca prin ambuscada si era carnivor. Si avea pene.


“Pe oasele antebratului exista niste mici punctuatii care indica existenta unor proto-pene”, explică Vremir.


Din nou stop-cadru de imaginatie: fiinta asta, descoperita in 2009, e atat de veche incat pe vremea aia abia se transformau reptilele in pasari, pe scara evolutiva! Penele serveau la etalarea sexualitatii sau pentru protectie.

Cercetatorii suspecteaza ca e vorba de o femela pentru ca are bazinul lat, ca sa poata depune oua. Ouale micului balaur erau mici si ovale. Denumirea de balaur-bondoc a fost acceptata de codul zoologic international.


“Am stat langa o sticla de vin oltenesc, gandindu-ma impreuna cu colegul de la Bucuresti si cu cercetatorii americani care ne insoteau, ce nume sa-i dam acestei noi specii. Am zis să fie dragon, dar in romana, asa ca am ales un cuvant autohton, arhaic, balaur. Si asa a ramas. Iar bondoc e o adaugire care sugereaza statura sa mica si indesata”, explica Matei Vremir, paternitatea dinozaurului.

Inainte sa se cheme balaur-bondoc, animalul era cat pe ce sa poarte numele de Seleraptor. De la “sele” care inseamna rapid, dar si Sebes (zona in care a fost descoperit, n.red) si care se traduce in rau “rapid” si “raptor”, denumirea oficiala a acestui gen de carnivore.


Denumirea oficiala a fost mai intai consemnata pe un servetel. “Ca si tratatul de la Yalta”, a glumit Vremir. Cand s-a facut aceasta descoperire ce a revolutionat conceptia stiintifica despre prezenta dinozaurilor pe teritoriul actual al Romaniei, Vremir efectua sapaturi de cartografiere in judetul Alba intrucat hartile erau incorecte si trebuiau up-datate.


Exponatul unic al balaurului-bondoc a fost gasit la doar 80 de cm adancime si se presuune ca a murit inecat in timpul unor inundatii musonice, ingropat in malul unui rau, astfel ca scheletul s-a pastrat intact. Cercetările continua pentru gasirea craniului, care lipseste, deocamdata.


Din echipa de cercetatori fac parte: Zoltan Csiki – Universitatea Bucuresti, Facultatea de Geofizica si Geologie, Matei Vremir – Societatea Muzeului Ardelean, Stephen Brusatte – Universitatea Columbia si Mark Norell – Muzeul American al Stiintelor Naturii, departamentul de Paleontologie.

Articol preluat de pe blogul jurnalistei clujene Bianca Felseghi - www.biazofia.com
FOTO: Biazofia (c)