Cinci oameni

Sa spunem ca sunt cinci oameni. Azi sunt patru, maine sunt opt, poimaine sunt doi sau trei. Dar sa spunem ca sunt cinci oameni. Doar 5 oameni.

Cinci oameni care doresc sa schimbe ceva in jurul lor: mentalitati. Iar asta nu e usor, nu e usor deloc!

Obiectiv propus: curatenie in oras.

Mod de lucru: chemarea la actiune a oamenilor din zonele locuite de cei cinci voluntari, prin puterea exemplului dat de ei.

Prima zona: Aleea Streiu

Patru voluntari, zece locatari, dintre care trei copii cu varsta de la pana la 10 ani. La doua saptamani dupa actiune gasesc din nou destule gunoaie pe spatiile verzi curatate; precum si doua femei cu un bebelus, sezand nepasatoare langa cateva hartii.

A doua zona: Mihai Viteazu - Aleea Buia

Noua blocuri vizate, 8 voluntari, 1 locatar prezent. In final au fost trei locatari, alte doua persoane cu bun simt alaturandu-ni-se cand am ajuns langa locuintele lor. A doua zi dupa curatenie deja aparusera cateva gunoaie. La nicio saptamana dupa actiune totul arata de parca nu s-a mai facut curat in ultima luna de zile.

Pe scara unde locuiesc unii oameni scot reclamele din cutiile postale si le arunca pe jos, sub aceste cutii. Ma mir degeaba la vederea gunoaielor de afara daca unii nu vor sa duca nicio hartiuta din cutia postala (aflata la intrarea in bloc) pana la cosul de gunoi din casa.

Ce sa mai vorbim despre gramezile de gunoaie de pe malul Cibinului, in capatul strazii Zavoi, unde a avut loc actiunea cu numarul 3. Coincidenta sau nu, doar trei voluntari au participat la aceasta actiune. Plus cei doi copii ai unuia dintre voluntari.

Ceva e gresit undeva. Pe langa faptul ca i-am invitat pe locatari la actiuni doar cu cateva zile inainte ca acestea sa aiba loc, pe langa faptul ca - din pacate - majoritatea oamenilor isi inchipuie ca autoritatile trebuie sa le ia hartia sau punga din mana si sa o duca la tomberonul de gunoi, pe langa faptul ca suntem doar cinci oameni, fiecare din noi cu propriile greutati, cu propriile griji, cu propria munca, precum toti ceilalti locuitori ai acestui oras; sa fie vorba de numarul nostru, cinci? Daca eram sapte (7 zile in saptamana, 7 pitici, 7 coline), ar fi fost cu mult diferita situatia?

Eu cred ca NU!

In cazul reclamelor din cutiile postale rezolvarea a fost simpla: plasarea unei cutii de carton langa acele cutii, si lipirea pe capacul cutiei de carton a unei poze care sugereaza unde sa fie pusa hartia.

In cazul curateniei din oras cum facem? Probabil doar o „revolutie a mintilor luminate” mai poate schimba cu ceva, in bine, mentalitatea romanilor.

Cine isi pune mintea la contributie?

Puteti privi (pardon, putem privi, fiindca ne priveste pe toti acest lucru) aspectul curateniei ca pe un proiect, ca pe o tema de casa. O luna de gandire e suficient? V-astept cu tema facuta.

Marius Barsan,
voluntar

P.S.: Deoarece unii confunda voluntariatul cu munca patriotica, iata si definitia voluntarului:
„VOLUNTÁR, -A, voluntari, -e, adj., s.m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere.”