1 mai, o sarbatoare veche de un secol

Considerata de majoritatea oamenilor ca fiind o sarbatoare comunista, Ziua Internationala a Muncii se sarbatoreste, oficial,  de 110 ani. Concret, in anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 Mai ca Ziua Internationala a Muncii. In acest fel, se memorau victimelor grevei generale din Chicago din 1886. In fapt, in Statele Unite ale Americii manifestarile greviste pentru reducerea timpului de lucru la opt ore pe saptamana au inceput in 1872, cand circa 100 de mii de lucratori din New York, mai ales din constructii, au demonstrat pentru statuarea zilei de lucru de opt ore.

La 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite pentru ziua de munca de opt ore. Cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau in greva. Manifestarea nu a ramas fara rezultat, grevistii au castigat dreptul la ziua de munca de opt ore, fara reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscuta in intrega lume ca urmare a unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai tarziu, in Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor ajunsese la peste 65 de mii, iar in timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajaţilor de la intreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Politia a intervenit, 4 protestatari au fost impuscati, multi altii fiind raniti. 

In aceeasi seara a fost organizata o noua demonstratie in piata, iar cineva din multime a aruncat o bomba spre sediul politiei. Urmarea:  66 de politisti au fost raniti, dintre care 7 au decedat ulterior. Politia a ripostat cu focuri de arma, ranind doua sute de oameni, cativa mortal. In urma acestor evenimente, 8 lideri anarhisti, care apartineau unei miscari muncitoresti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecati. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franta si Spania au adunat fonduri pentru plata apararii. In urma procesului, cinci dintre acestia au fost condamnati la spanzuratoare si trei cu inchisoarea pe viata. Sapte ani mai tarziu, o noua investigatie i-a gasit nevinovati pe cei opt, apoi au aparut divezi conform explozia a fost o diversiune pusa la cale chiar de un politist.

Oficilaizarea sarbatorii In anul 1888, la intrunirea Federatiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 sa fie data la care urmau sa sa organizeze  manifestatii si greve pentru legalizarea  zilei de munca de opt ore. Dar, cu un mai devreme,  in  1889, social – democratii afiliati la Internationala a II- a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai sa fie o zi internationala a muncitorilor. Totusi, la 1 mai 1890 in SUA,  majoritatea tarilor europene, in Chile, Peru si Cuba aua vut loc ample manifestatii si greve. Dupa aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Pana in 1904, Internationala a II-a a chemat toti sindicalistii si socialistii sa demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de munca de opt ore, cererile de clasa ale proletariatului si pentru pace universala”.

La scurt timp, Federatia Americana a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrand in schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, in prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmand aceasta data ca sarbatoare legala.  Ziua Muncii in SUA este asimilata gratarelor, autostrazilor aglomerate si ca ultimul lung week-end al verii.

1 Mai a devenit, in timp, Ziua Internationala a Muncii in aproape intrega lume, dar exista si exista si exceptii, de exemplu Australia, Elvetia si Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sarbatoare oficiala.In rest, ca si in majoritatea tarilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi libera prin lege.

De la sarbatoarea muncitorilor, la cea nazista si comunista Dupa al doilea razboi mondial, in tarile comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformata intr-o sarbatoare de stat, cu puternice accente propagandistice, insotita de defilari.  Regimurile comuniste incercau astfel, sa instrumenteze politic o veche traditie a miscarii muncitoresti internationale. De asemenea, si nazistii au avut tentative de uzurpare a acestor traditii, transformand ziua de 1 mai intr-o sarbatoare a comunitatii naţionale germane.  Ei promiteau construirea unui socialism national, in centrul caruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator in acest sens:

"Certurile si neintelegerile simbolizate de lupta de clasa se transforma acum intr-un simbol al unitatii si inalataii natiunii", spunea Hitler. El sutinea ca ziua de 1 mai trebuie sa devina o sarbatoare a intregii natiuni si ca nu poate fi transformata intr-un simbol al luptei proletare si a decadentei. Serbarile campenesti, chioscurile cu bere si spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fusesera interzise, organizatiile muncitoresti au fost inlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, si azi grupari radicale  se folosesc retorica nazista, participand la proteste violente avand ca pretext ziua de 1 Mai, mai ales in Germania.

In Romania, dupa decembrie 1989, timp de mai multi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sarbatorita prin festivitati decat la initiativa unor reprezentanti ai PSM si PRM.

Abia in 2003 Blocul National Sindical a incercat organizarea unei adunari populare, cu mici, bere si muzica, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzatiile de simpati pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind inca vie in  memoria romanilor.

Indiferent de apartenenta la un sindicat sau partid politic, majoritatea romanilor sarbatoresc Ziua de 1 Mai, chiar daca nu neaparat ca zi a muncii, iesirile la iarba verde fiind respectate cu sfiintenie. Padurile din jurul oraselor sunt luate cu asalt, graterele sfaraie, toata lumea dorind sa marcheze sarbatoarea. Partidele politice se folosesc de prilej pentru propaganda, mai ales in anii electorali, iar oamenii accepta "pomana" bucurosi ca pot manca si bea gratis. In fond, votul este secret, depinde doar de constiinta. Iar asta nu se cumpara. Se poate doar vinde.

Cornelia Trif