Dinescu: Femeia nu a ajuns inca la stadiul de "om"

Amintirile tineretii  raman cele mai placute momente ale vietii . Sunt clipe pe care, din anumite motive, nu le uitam toata viata. Asa i s-a intamplat si poetului Mircea Dinescu, care, nu demult, a scos un volum de poezii in care si-a descris cu "ironie si autoironie", tineretea. "Femeile din secolul trecut", in varianta volum de poezie, CD si poezie inscriptionata pe sticla de vin, a fost lansata  la Sibiu duminica, 19 decembrie, ocazie cu care reporterii citynews.ro au stat de vorba cu Mircea Dinescu, mai despre carte, mai despre situatia financiara, mai despre locul pe care sunt clasate femeile secolului XXI. 


Reporter: "Femeile din secolul trecut": carte, cd si poezie pe sticla de vin, lansate la Sibiu, intr-o perioada in care toata lumea cauta un cadou.

Mircea Dinescu: E greu de spus pentru ca e o perioada, totusi, de criza economica si imi dau seama ca nu e o perioada fasta pentru cultura, pentru lucruri mai fine. Daca stam sa ne uitam la televizor, marea masa a populatiei da navala la produsele ieftinite. Eu nu vand acum nici poezie mai ieftina, nici vin mai ieftin, vreau sa fac numai vin de calitate si cartea mea costa 20 de lei, dar, de fapt, in mod normal s-ar vinde cel putin dublu pentru ca este ca un album de arta, e facuta impreuna cu un mare grafician si arat foarte bine. In acelasi timp am facut chiar o caseta cu carte, disc si doua sticle cu vin, o cutiuta cu doua ferestruici unde se vad poeziile scrise pe sticla, ca un fel de cadou.

Reporter: Va considerati intr-un fel Mos Craciunul sibienilor pentru tripla lansare pe care le-o oferiti in pragul sarbatorilor de iarna?

Mircea Dinescu: Mos Craciunii din Romania sunt deja destul de sifonati. Nu pot sa spun ca, dupa 20 de ani de capitalism, sarbatorile au facrmecul, mireasma sarbatorilor din tarile occidentale. Ma gandesc ce inseamna un targ de Craciun in Paris sau la Munchen, unde totul miroase bine, e o inghesuiala la cumparat cadouri... In Romania, lumea mai mult trece, miroase si pleaca mai departe, din zece insi, cumpara unul. Deci nu prea e o societate de consum, e mai degraba, cum am spus eu si e formula mea, o societate de abtinere. Pentru ca majoritatea oamenilor in varsta sunt pensionari si nu au posibilitati sa cumpere lucruri de calitate, tineretul, de asemenea, nu prea are bani, fiindca am avut o experienta destul de ciudata: eu am fost intr-o zona cu multi tineri unde am prezentat aceste produse si nu aveau bani sa cumpere nici carte, nici disc. Mai degraba am fost cumparat de oamenii de varsta medie, care cat de cat au o situatie financiara buna.

Reporter: In Romania, o parte a societatii catalogheaza femeile drep fiintele  care" trebuie sa stea la cratita". Poetul Mircea Dinescu ce parere are despre aceasta eticheta pusa femeilor?

Mircea Dinescu: Romanii au stat 500 de ani sub turci si acest lucru a lasat urmari, dupa parerea mea. In lumea islamica, in Turcia, de exemplu, femeia, intr-adevar, sta la bucatarie, barbatii stau toti in camera principala, ea vine, aduce macarea, aduce cafeaua si se retrage. Aceste obiceiuri s-au pastrat, depinde de zone. Merg la  petreceri prin Oltenia si, de exemplu, sau in Banat, si sunt 90% barbati si cel mult 10% femei. Barbatii chefuiesc intre ei. Pe de alta parte, e o problema gresita pentru ca marii bucatari, in tarile occidentale, sunt barbatii. In  Franta, la marile concursuri, din 100 de bucatari, daca castiga o femeie e mult. Bucataria fina e considerata un apanaj al barbatilor. In Romania exista traditia ca femeia sa stea la cratita, dar acum depinde ce femeie pentru ca toate femeile frumoase, in general, sunt scutite de aceasta povara, depinde de conditia materiala, cine reuseste sa isi angajeze o bucatareasa. Dar cum in Romania, nivelul de trai nu este prea mare, femeia este, in continuare, sclava barbatului, a copiilor si a parintilor. Intr-o lume normala, se mananca la restaurant, mai ales daca femeia si barbatul au serviciu. Pe langa conditia balcanica, cea in care femeia sa stea in spate, in bucatarie, mai exista si conditia precara a nivelului de trai. Printre altele, managerii cei mai buni, s-a dovedit, ca sunt femeile, nu barbatii. Aici taram dupa noi un trecut legat de istorie si de modul de a privi femeia. In Oltenia, de exemplu, daca se vad doi oameni venind, se zice ca  vede ceva in zare, si cand se apropie se zice "este un om si o femeie", nu se zice "sunt doi oameni". Femeia inca nu a ajuns la stadiul de "om". Dar eu cred ca femeia isi va cucerii treptat pozitia pe care o merita in societate.

Reporter: "Femeile din secolul trecut" mi se pare ca este scrisa mai mult cu nostalgie. Douazeci si doua de poezii referitoare la femeile din secolul trecut... S-ar putea spune ca fiecare poezie reliefeaza sentimentele pentru cate o persoana feminina din secolul trecut?

Mircea Dinescu: Bine, poeziile sunt, daca vrei, ironice, autoironice... ca am asa poezii in care scriu o elegie mai cartista care se incheie cu "am ratat sa fiu coleg de organizatie cu tovarasa Marilyn Monroe". Existau niste mituri in tineretea noastra cum era Marilyn Monroe. Nu m-am sfiit insa sa scriu o poezie si despre un mit post-decembrist, "Elodia", am o poezie care se cheama "Elodia" si care incepe cam asa: "De maine am sa te numesc Elodia/ Si am sa te ingrop de sapte ori pe zi/Sub sapte pruni, sub sapte magazii/ In vechi cavouri unde in nopti tarzii/ Cateaua lunii scarmana jigodia". Poeziile, de fapt, nu pot fi explicate, nu pot fi decodificate atat de simplu. E un amestec de sentimente, cand eleva din "epoca de aur" depanusata in lanul de porumb, la un moment dat, pentru ca e o poezie care se cheama "Femeile din secolul trecut", unde trec eu in revista ce iubite am avut  in tineretea mea: o eleva, o studenta, o profesoara, o trapezista de la circ, sunt chestii reali, printre altele, dar le-am bagat intr-un sos de ironie si de autoironie care nu poate fi atat de simplu explicat. Nu e ca un roman in care poti sa povestesti subiectul. O poezie e mai cifrata si fiecare ia ce doreste din ea. Eu nu ofer o cheie anume poeziei.. pentru o usa exista mai multe "chei"... cheia ei, speraclu sau sa dai cu piciorul in ea. Poezia nu poate fi consumata asa cu se descrie pe un pachet de carne modul in care se gateste. Fiecare o serveste cum doreste.  

Angela Carabasu
foto: citynews.ro