"Gaita Aneta": Tracul m-a facut sa aleg scena!

Ii vedem mereu pe scena, siguri pe ei, ca si cum sute de ochi nu ar fi atenti la ei: dezinvolti, jucandu-si rolul si "ignorand" multimea care ii urmareste. Actorii, caci despre ei este vorba, sunt de multe ori mult mai emotivi de cat ne-am imagina noi. Acesta este si cazul actritei Teatrului National "Radu Stanca", Dana Maria Lazarescu, cea care interpreteaza rolul Anetei Duduleanu in piesa scrisa de Alexandru Kiritescu, "Gaitele".

In aproape 30 de ani de cand joaca la Teatrul National "Radu Stanca" tracul si rolurile din "Gaitele" au tinut-o si i-au oferit multumirea profesionala. Trecand prin trei roluri diferite, dar la fel de grele, din "Gaitele", acum a ajuns intr-unul dintre rolurile importante din piesele romanesti pe care orice actrita si le-ar dori in "palmares", rolul Anetei Duduleanu, "gaita sefa". Despre ce inseamna acest rol si iubirea fata de meserie, citynews.ro a vorbit direct cu Dana Lazarescu.

Reporter: Veniti dupa prima reprezentatie din 2011 a "Gaitelor", la  Deva, care a avut un succes foarte mare si urmeaza reprezentatiile de la Sibiu. Ce inseamna pentru dumneavoastra rolul Anetei Duduleanu?

Dana Lazarescu: Pot sa spun ca aceasta piesa m-a urmarit de-a lungul carierei mele si a fost predestinata. Eu, in 1975, venind la Teatrul de Stat, cum era atunci, la Sibiu, am avut parte de o prima distributie, distributie cu care am debutat, in regia lui Dan Alexandrescu, pe atunci directorul Teatrului din Arad si unul din regizorii importanti ai vremii respective. Debutul meu la Sibiu s-a intamplat cu rolul Wandei. Si atunci sigur ca mi-am dorit acel rol. Am avut un succes important, un rol care mi-a ramas foarte drag sufletului meu. Dupa aceea au trecut anii, tot la Sibiu, de data aceasta in cu totul alta distributie, in regia lui Gabriel Cadariu, regizor al Teatrului din Targu Mures, am interpretat rolul Fraulein. Sigur ca da, si de data aceasta intr-o cu totul si cu totul alta maniera, o interpretare foarte moderna, o interpretare pe un text clasic. In anul 2000 s-a intamplat sa fiu, pentru a treia oara, distribuita, de catre aceasta in rolul Anetei Duduleanu, in regia lui Florin Zamfirescu. Este foarte adevarat ca sunt roluri extrem de generoase, toate. Orice actrita si-ar dori oricare din aceste roluri si marturisesc ca rolul Anetei Duduleanu, mi-l doream. El a venit la momentul oportun.

Reporter: Ati spun ca viata dumneavoastra s-a "invartit" in jurul piesei "Gaitele", de-a lungul timpului jucand trei personaje ale spectacolului. Care dintre ele va este mai apropiat sufletului?

Dana Lazarescu: La ora asta, sigur ca mai apropiat imi este Aneta Duduleanu.Intotdeauna m-am gandit la acest rol cu drag, dar si cu teama, pentru ca este un rol greu, face parte din gama marilor roluri din dramaturgia romaneasca si intotdeauna pleci cu oricare neliniste si cu oricare teama in studierea fiecaruia dintre rolurile care ti se incredinteaza. Indiferent de distributia in care am fost solicitata mereu plec cu oarecare retinere si cu oarecare emotie speciala.

Reporter: Apareti in fata publicului de aproape trei decenii. Exista diferente intre modalitatile in care personajele erau interpretate inainte de '89 si modul in care sunt acum jucate?

Dana Lazarescu: Sigur ca maniera de tratare a fiecarui personaj in parte apartite unui concept al unui intreg, conceptul despre spectacol si modul in care va ajunge sa fie prezentat in final publicului, apartine regizorului. De aceea, intotdeauna, am avut aceasta emotie de inceput. Cheia in care se descifreaza personajul si spectacolul, la un moment dat, nu stii cum va fi primit de catre public, pentru ca noi, practic, trebuie sa jucam pentru public si asta este un lucru esential.

Reporter: Pe langa viziunea regizorului asupra piesei de teatru, din punct de vedere al impactului social... este ceva schimbat intre cele doua perioade, prezent si perioada comunista?

Dana Lazarescu: Inainte de '89, atunci cand lucrurile erau mult mai tensionate, si regizorul, si actorul, trebuiau sa isi dozeze, in asa maniera, nota in care se juca si se prezenta conflictul piesei, in sine, intr-un mod conspirativ. Noi ne formaseram un public pe masura acestei note usor metaforice si cheia in care noi descifram personajele era cheia in care si spectatorul mergea cu noi si conspira impreuna cu noi. De aceea satisfactiile nostre erau pe masura, era un public mult mai subtil, sa spunem. Acum, maniera este mult mai directa. Sigur ca nu este usor nici ce se intampla in teatrul zilelor nostre, tocmai pentru ca actorul are menirea de a tine publicul sub mana lui, trebuie sa simti pulsul salii, trebuie sa stii cand sa marsezi cu sala, trebuie sa ii aduci in starea aceea de paroxism pe care ne-o dorim fiecare dintre noi si care cateodata reuseste, cateodata, nu... face parte din secretul meseriei noastre.

Reporter: Cum va simtiti de noua ani de zile in pielea Anetei Duduleanu?

Dana Lazarescu: Am mai fost intrebata acest lucru si trebuie sa recunosc ca fac parte din acei actori care intotdeauna am emotii la spectacol. Dar reusesc sa mi le stapanesc si asta vine, cred eu, dintr-o mare dragoste fata de spectatori, este de fapt si motivul care m-a determinat sa aleg aceasta grea, foarte grea profesie.

Reporter: Pe langa rolul pe care il aveti acum in "Gaitele", ce rol va este mai apropiat dumneavostra?

Dana Lazarescu: De curand, cu Anca Bradu, am scos o premiera, "Don Juan vine din razboi". Este o distributie mare, fiecare dintre noi are mai multe roluri. Eu interpretez rolul vaduvei, un personah dificil pentru ca fiecare aparitie are o anume greutate, mai ales in rolurile scurte, trebuie sa dai capacitatea si tensiunea maxima. Pe parcursul unui rol de intindere te mai poti reabilita, in rolurile episodice riscul este mai mare.

Angela Carabasu
foto: citynews.ro