Serban Puiu: Publicul romanesc are nevoie de comedii

Cele mai noi productii ale Teatrului National "Radu Stanca" din Sibiu, "Imi place cum mirosi" si "Doamna de Turta Dulce", in regia lui Serban Puiu, au reusit sa aduca zambetul pe fata celor care au ales ca la sfarsit de saptamana sa se relaxeze cu o piesa de teatru. Teatrul si comedia excelenta au fost prezentate atat vineri, cat si sambata in cele doua piese scrise de Neil Simon si oferite sibienilor iubitori de teatru, asta intr-un moment in care cultura este foarte putin prezenta in programele TV. Despre nevoia de educare a publicului, problemele intampinate de catre adevaratii promotori ai culturii si nevoia de comedii bune, ne-a spus mai multe regizorul Serban Puiu.

Reporter: A doua premiera in 2011 la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, pe 2011, a doua piesa dupa Neil Simone anul acesta. Ce reprezinta Neil Simon pentru dumneavoastra?

Serban Puiu: Neil Simon este un foarte bun autor de comedii, american, si cred ca publicul romanesc are nevoie de comedii in momentul de fata. Este unul din capii de afis pe Broadway de vreo 35, 40 de ani in continuu. Si am gandit aceste doua spectacole pe care le-am facut in tandem, ca o surpriza, fiind o mare realizare scenografica, in sensul ca sunt doua spectacole intr-un singur decor. Dar spectatorii care vin la teatru si vad un spectacol nu recunosc a doua zi decorul, financiar este acelasi decor, dar artistic este cu totul altul si un ochi neavizat nu isi da seama. E cu doua fete un altfel de decor, decor de criza, insa e o realizare scenografica deosebita sa faci doua spectacole cu un singur decor si omul sa nu isi dea seama. Neil Simon, de asemenea, da prilej foarte bun actorilor de manifestare si asta este foarte important.

Reporter: De cand ati inceput sa regizati?

Serban Puiu: Pai, cred ca fac deja 20 de ani iar la Sibiu... Da, regizez de 20 de ani...

Reporter: Cum ati ajung regizor? A fost ceva ce v-a tras cu multi ani inainte si v-ati dorit sa faceti lucrul acesta sau a fost o pura intamplare?

Serban Puiu: Am inceput prin a fi student la arta actorului, deci la actorie, la doamna profesoara Olga Tudorache si Adrian Pintea si incet, incet simteam ca as fi mai bun pe regie, desi nici ca student actor nu eram tocmai rau. Scoala mi-a permis sa fiu, in paralel, si la regie, si la actorie la facultatea din Bucuresti.Am fost studentul domnului Valeriu Moisescu, la regie, care este unul dintre cei mai buni regizori romani si extraordinar de mare profesor de teatru. Cam foarte multi regizori importanti de astazi i-au fost studenti. Practic, ideea cu regia mi-a venit practicand aceasta profesie, mi-a venit fiind actor, mi-a venit din interiorul sistemului, nu mi-a venit asa, o idee cand eram in liceu. Mi-a venit vazand ce pot, vazand ceea ce inseamna actoria si tocmai de aceea eu, ca regizor, sunt foarte atasat de lucrul cu actorul, pentru ca eu, insumi, sunt un fel de actor. Chiar daca nu am jucat foarte mult, eu am terminat totusi actoria la Ion Cojea, asta e motivul pentru care ca regizor, nu concep teatrul fara actori.

Reporter: Este mai important sa fii regizor sau actor?

Serban Puiu: Nu cred ca e o intrebare corect pusa, e o echipa...

Reporter: Atunci... este mai greu sa fii actor sau regizor?

Serban Puiu: Ambele meserii au gradul lor de dificultate. Regizorul cu ale lui... este foarte complicat sa dai actorilor un spectacol, e foarte greu sa gestionezi in acelasi timp o multime de planuri, textul dramatic, decorul, luminile, cu actorul... Deci, munca aceasta de creatie implica si o munca de salahor, implica cunostinta multor detalii tehnice s.a.m.d.. Actorul are alte dificultati, ale lui, tebuie sa joace in fiecare seara, sa munceasca, e un consum psihic de alta natura. N-as dori celor care ne platesc azi si ne dispretuiesc asa cum ne dispretuiesc sa fie macar o secunda actori sau regizori. Este o meserie grea care implica foarte multa cultura generala la regizori, la actori este o munca emotionala, psihica foarte puternica si nu in cele din urma o munca fizica extraordinara. Fiecare meserie are gradul ei de dificultate si specificitatile ei.

Reporter: Ati ajuns sa faceti regie si o faceti de ani buni si bine, drept dovada inceputul lunii la teatrul sibian ofera sase piese regizate de dumneavoastra. Care au fost regizorii care v-au fost "calauze" de-a lungul timpului?

Serban Puiu: Foarte multi. Dar in special regizorii care iubesc interpretarea textului dramatic si regizorii care lucreaza cu actorii. Din Romania, Liviu Ciulei, caruia i-am fost si asistent, de Radu Penciulescu, la workshop-urile caruia am fost cand eram student, de Lucian Pintilie, de Giurchesc pentru ca ei au dezvoltat, nu si-au facut niste spectacole egoiste, numai de regizori, ci au creat niste spectacole in care au implicat actorii si au bucurat chiar foarte multe generatii de spectatori, inventand actori care si astazi sunt foarte importanti. Din strainatate, la fel, toti regizorii lucratori cu actorii si ma refer la Dodin. Nuimi plac deloc regizorii de teatru tehnic, teatrul de lumini, sunete, instrumente, nu ii inteleg, pentru ca eu sunt de formatie "stanislavskiana", ma trag din aceasta afiliatie, desi nu abdic deloc de la acest crez. Am invatat foarte mult de la regizori, citindu-le cartile, vazandu-le spectacolele, Tostonogov, Liubimov, actorii rusi, regizorii rusi, pe filiatie Stanislavscki.

Reporter: Ce spectacole dintre cele regizate de dumneavoastra v-a fost mai apropiat si de ce?

Serban Puiu: Nu as putea sa spun care imi sunt mai apropiate. E ca si cum intrebi o mama pe care copil il iubeste mai mult. Fiecare spectacol a avut lucrurile lui specifice. E foarte grav cand incep sa semene spectacolele intre ele si metodele tare de lucru sa fie cam aceleasi, mai reusite sau nu. La fiecare spectacol, daca esti regizor, trebuie sa  te adaptezi la trupa pe care o ai in fata, la fiecare actor in parte, la tehnicieni, la textul pe care il ai si nu in ultimul rand la natura teatrului pe care il ai in fata. Poate sa fie teatre mai bine organizate, teatre mai prost organizate si toate aceste randuri se rasfrang asupra muncii lui. Din fericire, teatrul din Sibiu, cu care am lucrat deja 11 specatcole, este foarte bine chivernisit, cu actori extrem de profesionisti si talentati si cu un corp tehnic si cu o administratie care functioneaza foarte bine. Sunt si teatre in care lucrezi mai greu. Fiecare spectacol are particularitatile lui si din fiecare spectacol inveti cate ceva si inventezi cate ceva. Daca nu exista particularitati intr-un spectacol, nu e bine. De aceea e foarte greu sa spui... specatcolul pe care il iubesti cel mai mult este  acela pe care tocmai il faci sau pe care tocmai l-ai facut, dar vine urmatorul pe care trebuie sa il iubesti cel mai tare.

Reporter: Si acum iubiti "Doamna de turta dulce" sau urmeaza un alt spectacol catre care va indreptati iubirea?

Serban Puiu: Prima data iubesc cele doua spectacole facute pentru ca, dupa cum am spus, eu le consider un singur spectacol. Le iubesc pentru ca se lucreaza foarte mult, profesionist, foarte curat, bazat pe actor si cred ca e o realizare ceea ce am facut noi, aici, trupa. In climatul acesta zbantuit de extrem de multa subcultura, noi am realizat un produs profesional foarte curat. Ce ma bucura si mai mult este faptul ca publicul apreciaza foarte mult acest tip de performanta, in ciuda celor care spun ca publicul nu isi doreste decat subcultura care i se difuzeaza la canalele comerciale. Iata ca lucrurile nu sunt chiar asa. Publicul trebuie educat, ganditi-va, eu am mari surprize, de exemplu, cand Televiziunea Romana sau cei care mai fac cat de cat cultura in tara asta, cateva teatre, cand dau secvente cu Cotescu, Caragiale, umorul de calitate care se facea inainte, raiting-ul este foarte mare. De fapt este o ticalosie a televiziunilor comerciale care, de fapt, sunt incapabile sa mai realizeze performanta de atunci si inunda piata cu tot felul de nenorociri la care oamenii se uita. Adevarul este ca atunci cand ai Toma Caragiu pe post, Dem Radulescu, filmele romanesti, B.D.-ul, au foarte mare audienta. Problema e ca ei nu sunt capabili sa mai faca asa ceva si de aceea se bucura la Vacanta Mare, Divertis, Bendeac si alte tampenii de genul acesta, pentru ca nu sunt in stare sa creeze un sistem care sa creeze valoare culturala. Este un sistem in care trebuie sa investesti constant, si nu numai bani, bani ar avea. Problema e ca trebuie investita forta intelectuala, pregatire, si asta nu au.

Reporter: Urmatorul proiect pe care o sa il lucrati la "Radu Stanca" cand va fi... anul acesta sau anul viitor?

Serban Puiu: Idei avem, insa nu se pot divulga pentru ca trebuie sa avem discutii mai intai cu directorul teatrului, sunt necesitatile de repertoriul ale teatrului si, de obicei, directorul decide cam ce are nevoie. Tu ca regizor ai un bagajel cu cateva idei, insa astepti teatrele. Din pacate nu foarte multe teatre au o politica coerenta cum are teatrul din Sibiu care se straduieste sa ocupe o paleta repertoriala larga. Din pacate, majoritatea teatrelor functioneaza din inertie si de aceea nu se poate intampla ceea ce se intampla in Occident, unde un regizor are agenda facuta chiar pe doi ani inainte, cand isi poate estima si castigurile. In Romania, telefoanele functioneaza... pentru ca foarte multi directori sunt pusi politic si habar nu au ce vor sa faca si, din pacate, lucrurile nu prea functioneaza. Totul este la "hei-rup", la disperare si nu poti sa iti faci un program... Nu prea functioneaza conducerile teatrelor in planificare si creere de repertorii.
    
A.C.
foto: citynews.ro